„Suferința călătorește printre membrii familie până când cineva este gata să o simtă”. Stephi Wagner
Familia este un nucleu interconectat, în care membrii ei sunt cu toții prinși într-o rețea inevitabilă, sunt legați într-o singură pânză a destinului. Ceea ce afectează pe unul dintre ei în mod direct îi afectează indirect pe toți. Din acest motiv suferința se transmite karmic, ca un destin nemilostiv, de la o generație la alta, până când unul dintre ei este pregătit să se trezească din iluzia că există separat. Când unul dintre membrii familiei devine conștient, când dorește să se ridice și să privească spre interior când simte că se prăbușește, acesta este gata să schimbe destinul prin vindecare. Trecând el însuși prin agonia vindecării, întrerupe ”blestemul”, iar potirul otrăvitor nu mai trece de la unul la altul. Ca să fii tu ființa care înfruntă chinul transmis de generații este nevoie de curaj incredibil, și, DA, este firesc să simți că nu este corect! Dar, aceasta este bătălia care merită dusă până la capăt indiferent de sacrificiu, este lucrarea unei vieți, incredibil de importantă și de sacră.
Înainte ca tu să fii fost măcar conceput începe să se scrie istoria pe care o ai în comun cu familia ta. În cea mai timpurie formă biologică, ai în comun mediul celular al mamei și bunicii tale. Când bunica era însărcinată în cinci luni cu mama ta, scrie M. Wolynn, celula precursoare a oului din care te-ai dezvoltat era deja prezentă în ovarele mamei tale. Trei generații care împart același mediu biologic! Știința de astăzi ne spune că atât în celulele precursoare ale ovulelor, cât și în cele ale spermatozoizilor, evenimentele lasă urme care au potențialul de a afecta generațiile următoare.
Cercetătorul B. Lipton a demonstrat că ADN-ul poate fi afectat de gânduri, emoții negative și pozitive sau credințe. Emoțiile mamei precum frica, furia, iubirea sau speranța pot modifica biochimic expresia genetică a urmașilor. Anumite emoții cronice sau repetitive pot pre-programa fundamental modul în care copilul se va adapta la mediul său de viață. T. Verny spune că dacă mama însărcinată trece printr-un stres acut sau cronic corpul ei produce hormoni ai stresului care ajung prin intermediul fluxului sangvin în pântec, inducând copilului aceeași stare de stres.
Trauma părintelui, afirmă D. Sack, devine trauma copilului, problemele comportamentale și emoționale ale copilului le pot oglindi pe cele ale părintelui.
Inconștientul familial, despre care vorbește Jung, este contaminat de evenimentele traumatizante prin care au trecut strămoșii noștri. Și pentru că acolo unde nimeni nu întreabă, nimeni nu răspunde, ”norocosul” familiei care devine conștient în prezent de tulburările emoționale ale familiei sale, are datoria de a închide ciclul karmic. Este cu adevărat curios faptul că Biblia în Numeri, capitolul14, versetul 18 pare să ateste ipotezele științei moderne spunând că păcatele sau neliniștile sufletești ale părinților îi pot afecta pe părinți: ”Domnul este îndelung răbdător, mult îndurat și adevărat, iertând fărădelegile, greșelile și păcatele și nelăsând nepedepsite, ci pedepsind nelegiuirile părinților în copii până la al treilea și al patrulea neam.”
Din cauza fricilor și anxietăților dobândite încercăm să controlăm mediul în care trăim pentru a ne simți în siguranță. Facem acest lucru tocmai pentru că am avut foarte puțin control asupra a ceea ce s-a întâmplat cu noi când eram mici și, foarte probabil, nu am avut o bază de siguranță pentru momentele când am trăit emoții intense. Fără o schimbare conștientă a tiparului, rănile noastre la nivel de atașament îi pot afecta pe urmașii noștri.
B. Hellinger a observat că evenimente traumatice cum ar fi moartea prematură a unui părinte, a unui copil sau cineva drag, abandonul, o crimă, pot exercita o afectivitate foarte puternică asupra noastră, punându-și amprenta asupra întregului sistem familial timp de mai multe generații. Aceste trăiri devin tiparele familiei pe baza cărora membrii repetă în mod inconștient suferința din trecut. Hellinger consideră că mecanismul din spatele acestor repetiții este loialitatea inconștientă care leagă nucleu familiei.
Când suntem incapabili să găsim sursa unor simptome dureroase, în ciuda faptului că mai multe investigații și medici ne spun că nu avem nimic, găsirea unei soluții în fața acestor neputințe poate fi intrarea în terapie. Terapeutul experimentat nu caută rezolvarea problemei doar în propria experiență de viață a pacientului. Pentru că aparținem unui sistem familial, nimeni nu poate fi exclus. Sursa durerii tale poate fi bunicul agresiv și alcoolic care a lăsat-o pe bunica fără bani, fratele născut mort care i-a rupt inima mamei, tatăl alcoolic care a accidentat mortal un copil, unchiul criminal care a ucis un vecin sau sora dependentă care și-a abandonat copiii.
Hellinger a observat că atunci când un membru este exclus din constelația familiei, un alt membru născut mai târziu poate să repete sau să împărtășească soarta antecesorului. De exemplu dacă, bunicul sau tatăl au fost alungat pe motiv că era bețiv și pierdea banii familiei la jocuri de noroc sau îi cheltuia pe alcool, un urmaș al acestora ar putea să repete inconștient aceleași comportamente. Un alt exemplu ar fi, prima fiică născută ar putea să ducă mai departe drama lăsată nerezolvată de mama sa în ceea ce privește consumul de alcool sau incapacitatea de a avea relații trainice. O fiică se poate atașa de un bărbat indisponibil emoțional sau dominator, așa cum îl percepe pe tatăl ei, și procedând astfel să aibă în comun cu mama aceeași dinamică. Mezinii familiei pot fi purtătorii traumelor nerezolvate ale bunicilor. Când mama abandonează copiii unul poate deveni o persoană care le face pe plac anumitor indivizii sau este prea cuminte, în detrimentul său, temându-se că dacă nu le face pe plac pierde legătura cu ei. Un altul poate considera că legătura cu ceilalți este ceva ce i se cuvine și poate deveni certăreț și conflictual, îndepărtându-i pe cei apropiați. Bineînțeles că există și copii care nu suferă nici o traumă familială.
Când am fost abuzați sau abandonați de părinții noștri copii fiind, cu nesfârșită compasiune să ne amintim că ceea ce au făcut a fost rezultatul abuzului pe care ei l-au suferit în copilărie din mâinile părinților lor. Iar abuzul din copilărie al părinților noștri este rezultatul abuzului suferit de părinții lor când erau copii și așa mai departe.
De ce eu? Poate te întrebi. Adevărul este că nu trebuie să fii tu. Nimeni nu te poate obligă să fii persoana care să poarte pe umeri această durere împovărătoare. Dacă preferi să-ți trăiești viața perpetuând acestă dramă, aceasta este propria ta alegere și este cazul să-ți asumi suferința care vine drept consecință. Pentru a se încheia ciclul suferinței este necesar ca unul dintre membrii să curețe karma familiei și să-și asume responsabilitatea celor care n-au avut curajul să o facă, nu au vrut sau nu au avut la dispoziție cunoștințele și ajutorul pe care tu acum îl ai. Dacă ei au închis ochii și au trecut cu vederea pentru că…., tu care știi mai poți face acest lucru? Dar dacă te simți obosit, blocat și gata să mergi înainte acum ai ocazia să adopți o schimbare reală și semnificativă în tine și în familia ta, de dragul tău și al viitoarelor generații. Știu din experiență că este o muncă grea și istovitoare. Necesită o anumită cantitate de vulnerabilitate, curajul de a te uita în propriul suflet și de a afirma cu tărie: ”Destul! Eu vreau să-mi schimb destinul.” Iar Speranța vine din adevărul evident că depinde de tine dacă viața pe care o ai în față va fi una a eliberării de suferință și de cauzele suferințelor sau nu!
Ce poți face!
Dacă ai decis că tu ești pregătit să călătorești prin suferința familiei tale și să o simți, iată câteva idei care-ți pot călăuzi drumul:
- Amintește-ți cu blândețe că sănătatea ta emoțională și vitalitatea(care vine de la părinți) pot fi blocate atunci când conexiunea cu aceștia este compromisă. Atunci când respingem, judecam, ne distanțăm sau îi blamăm ecourile sunt resimțite în interiorul sufletului nostru, acolo unde ”stau” ei în noi. Prin urmare, fii conștient de faptul că respingându-i pe ei, tu respingi o parte din tine!
- Dacă îi percepi pe părinții tăi reci, răi, critici sau agresivi, aceste caracteristici negative își găsesc reprezentarea în tine însuți în mod inconștient, te poți percepe pe tine în acest mod. Nu-ți face ție însuți ceea ce ți-au făcut părinții tăi!
- Găsește modalitatea prin care-i poți primi în sufletul tău, chiar dacă nu poți ierta, astfel ai șansa de a transforma o trăire sufletească dificilă care-ți consumă energia psihică în ceva care-ți poate da energie, putere.
- Împăcarea cu tine însuți poate începe cu împăcarea cu părinții. Călugărul budist Thich Nhat Hahn spune că ”dacă suntem supărați pe mama noastră sau pe tatăl nostru, trebuie să tragem aer în piept si să căutăm împăcarea. Aceasta este singura cale spre fericire.” Această împăcare este o dinamică interioară care ține nu de ce fac ei sau cum se comporta ei față de tine, este despre ce faci tu, cum reacționezi tu, schimbarea are loc în tine. Împăcarea înseamnă eliberarea prizonierului si vei descoperi cu stupoare după ce ierți că prizonierul erai chiar tu.
- Înconjoară-te de oameni în care ai încredere, oameni buni, oameni care înțeleg saga familiei tale și care te pot înțelege și sunt suportivi.
- Așa cum ții o dietă sau mergi la sală când vrei să slăbești, tot așa îți poți crea un ritual de auto-îngrijire. Reflectează la ceea ce-ți aduce cu adevărat bucurie, putere, pace și ușurare. Scrie-ți toate aceste lucruri pe o bucată de hârtie sau pe telefon pentru a le avea la îndemână atunci când munca devine grea. Este greu să ai grijă de tine când ești obosit, așa că ține această listă aproape de tine, astfel încât să nu uiți ce te poate ajuta să te calmeze.
- Fii răbdător! Această acțiune în care te-ai angajat este un proces lung. Te vei simți poate obosi, energizat sau furios. S-ar putea să pari imprevizibil și curios pentru alții în această perioadă când ai de-a face cu amintiri dureroase. Este în regulă! Recunoașteți acest lucru și roagă-i să aibă răbdare.
- Începe un demers terapeutic. Ai nevoie de cineva care să te conțină, care să fie alături de tine în timp ce faci această lucrare măreață. Îți stau la dispoziție dacă simți că ai nevoie de terapie. Nu doar din postura de terapeut înțeleg ceea ce simți și ai nevoie dar și din propriul meu proces. Știu din propria experiență că transferul asupra analistului a sentimentelor pe care cel aflat în analiză le-a trăit față de părinți sau alte persoane semnificative constituie motorul vindecării și este o sursă de informații necesară conștientizării. Terapia te poate ajuta să procesezi trecutul, să creezi stabilitate în prezent și-ți oferă instrumente pentru viitor. Nu cere prietenilor sau familiei să fie un pseudo-terapeut pentru tine. Fără travaliul terapeutic, rămâi la suprafața lucrurilor. Să vorbești cu cineva cunoscut ajută, dar este ca și cum ai lua o pastilă atunci când te doare capul. Da, alini durerea pentru moment, dar nu scapi de cauză. Meriți să investești în tine însuți și să experimentezi libertatea după care ai tânjit.
Reflectând asupra propriei vieții și trecând prin travaliul terapeutic, examinând viețile celor cunoscuți, dar și din postura de terapeut pot afirma cu certitudine că trecutul poate rupe lanțurile timpului și ne poate agăța transformându-ne în victime. Aceste constatări factuale mă determină să afirm că este necesar ca cei afectați de traume să ceară ajutor cât mai curând posibil, înainte ca organismul să înceapă să somatizeze și să saboteze propriul sine dar și generațiile viitoare. În relații te-ai dezechilibrat emoțional, tot în relație te poți echilibra! Dacă tu consideri că ai nevoie de ajutorul meu, scrie-mi!
La final vă las mantra pe care o repet zilnic, de câteva ori pe zi, ca un ritual de întărire a unui gând bun și pentru a învăța să iert:
”Dacă am rănit pe cineva în vreun fel, fie intenționat, fie fără să fiu conștientă, din cauza propriilor mele confuzii, îi cer iertare.
Dacă cineva mi-a făcut rău în vreun fel, fie intenționat, fie fără să fie conștient, din cauza proprie confuzii, îl iert.
Și dacă există o situație pe care nu sunt încă gata să o iert, mă iert pentru asta. Pentru toate modurile în care îmi fac rău, gândesc negativ, mă îndoiesc în credința mea, mă devalorizez, mă judec sau nu sunt bună cu mine din cauza propriilor mele confuzii: mă iert.” Buddhist Mantra
Cu multă sinceritate,
P.S. Dacă îți place ceea ce citești și consideri că acest articol ar putea ajuta, oferă și altcuiva posibilitatea de a afla despre el!
Referințe: Povestea ta a început demult, Mark Wolynn
https://www.restorationcounselingseattle.com/blog/the-end-of-the-line-its-time-to-face-the-pain