Ce este arhetipul?

Purtătoarea și mediatoarea arhetipului este în primul rând mama personală, întrucât copilul trăiește în identificare inconștientă, în participare exclusivă cu ea. Odată cu trezirea conștiinței eului, această participare exclusivă se dizolvă, iar conștiința trece în opoziție cu inconștientul, cu propria ei condiție prealabilă. De aici rezultă diferențierea eului de mamă, ale cărei particularități devin treptat mai distincte. Cu cât arhetipul se îndepărtează mai mult de conștiință, cu atât mai clar acesta va dobândi trăsături mitologice distincte. Arhetipul mamei, ca de altfel toate arhetipurile, sunt copiile inconștiente ale instinctelor, ele reprezentând modelele fundamentale ale comportamentului instinctiv. Prin urmare, cu cât mai inconștient de sine este cineva, cu atât  mai mult se va surprinde acționând instinctiv. În această condiție instinctuală, eul fiind ”adormit”, lipsit de apărare, arhetipul poate rândui viața fără ca eul să fie conștient de modul secret în care arhetipul s-a amestecat în planurile și deciziile lui.   

Arhetipul mamei formează baza complexului matern. Acest complex este consolidat de imaginea afectivă arhetipală a Marii Mame și începe să ia formă în acele momente în care trăirea emoțională a mamei este percepută de către copil. Experiențele ulterioare, care sunt similare, se vor adăuga conținutului acestui complex. Întregul psihic este conceput, în acest model, structurat în complexe. 

În dinamica acestui arhetip se află ascuns misterul profund al inițierii spirituale. Jung explică arhetipul ca fiind  o structură psihică moștenită genetic care modelează și transformă conștiința ființei umane. Este o „imagine primordială”, existentă dintotdeauna, ce acționează ca un tipar care modelează conduita, năzuințele sufletului, ideile, conceptele, felul în care intrăm în relații cu viața și cu ceilalți. Arhetipul este o trăsătură înnăscută, are propria energie și dinamică psihică, care poate influența în modul cel mai profund comportamentul uman. Persoana ce se află sub influența unui complex asimilează, înțelege și concepe informațiile, impresiile și aspectele care îi apar în viată în sensul complexului. Ea trăiește în acel moment în funcție de complexul său ca și când ar trăi ”vrăjit” de o prejudecată.

Arhetipul mamei are la bază imaginea originară a mamei, care ne influențează într-un mod atât de subtil încât conștiința, de cele mai multe ori, nu observă nimic. Este arhetipul protecției, al nașterii, este siguranță și hrană, este înțelepciunea și înălțimea spirituală ce transcende rațiunea. Arhetipul mamei cuprinde anumite aspecte, găsite sub diferite forme, dintre care Jung amintește: mama, bunica, soacra, mama lui Dumnezeu, Fecioara, universitatea, cerul, pământul, pădurea, marea, luna, grădina, cuptorul, zeița destinului, vrăjitoarea, balaurul, mormântul. Femeia care integrează într-o manieră sănătoasă acest arhetip fascinează prin starea de plenitudine, iubire, împlinire, beatitudine, afectivitate nesfârșită și trezește în bărbat căutarea spirituală.

Trăsăturile principale ale acestui arhetip sunt protecția, înțelepciunea, înălțarea spirituală, hrană, iubire, tot ce este bun. Ea oferă celor din jur energia sufletului ei, ea este dreaptă și iertătoare, sufletul ei poate acoperi tot răul cu iubire. Este capabilă să renunțe la ea pentru a-i proteja pe aceia care depind de ea, având foarte dezvoltat spiritul sacrificiului. Totodată, arhetipul matern ține și de latura ascunsă, rea, temătoare, întunecată, seducătoare și otrăvitoare, dătătoare de teamă, instinctuală. Arhetipul mamei ține de spectrul cuprins între noțiunea de mamă bună și mamă rea, ține de antagonismul însușirii ”mamă iubitoare, mamă rea.” 

Arhetipul se situează dincolo de rolul de mamă, fiind mult mai mult decât acesta. Este vorba de capacitatea femeii de a da viață, de a conține în iubirea ei, este vorba de energia ei care inspiră creșterea, independența care transformă. Arhetipul mamei este matricea capacității naturale și a puterii numinoase a unei femei de a concepe și reînnoi viața, fie că este vorba  de un copil, un proiect, o grădină sau o idee. Jung subliniază că atunci când vorbim de arhetipul mamei nu este mama personală singura care determină toate influențele asupra psihicului copilului. Ci este vorba, de arhetipul proiectat asupra mamei, acest arhetip este cel care îi conferă autoritate și-i numinozitate.

Fiecare ființă posedă în sine acest arhetip care operează într-un fel particular și interacționează cu toate celelalte arhetipuri, masculine și feminine, la un nivel foarte personal. Beneficiile activării acestei energii predispune către vindecarea rănilor legate de propria mamă, oferă un model suficient de bun pentru a reuși sa fim mame pentru noi înșine, pentru proprii copii și pentru ceilalți. Una dintre cele mai mari provocări ale arhetipului Mamă este de a oferi copiilor lor posibilitatea de a fi ceea ce sunt ei. Când această provocare nu este satisfăcută, copilul poate purta în el o traumă, declanșată de întâmplările nefericite timpurii care-l forțează să renunțe la el, ducând mai târziu la lipsa identității de sine. Pentru a-l scuti pe copil de o astfel de traumă mama trebuie să conștientizeze diferența dintre a inspira spre creștere și a poseda.

Atunci când relația cu propria mama este una nefericită acest arhetip nu este integrat într-o manieră sănătoasă și el intră în umbră. Medea care își ucide copiii, mama vitregă a Cenușăresei, orice mamă abuzivă sau o femeie care nu știe cum să fie mamă, a devenit ceea ce este, în mare parte, pentru că nu a avut o mamă suficient de bună. O mamă care se sacrifică pe sine, care se consideră victimă, toate aceste manifestări pot fi exprimări de umbră ale acestui arhetip. 

Când latura maternă nu este adecvat conștientizată, rana legată de propria mamă poate fi una profundă. Femeia cu asemenea rană poate simți că trăiește numai pentru a avea grijă de ceilalți, în această grijă ea își găsește împlinirea. Fără aceste preocupări zilnice se poate simți goală. Femeia care rămâne exclusiv cu rolul de mamă se poate simți profund golită pe interior atunci când casa este goală. De multe ori, această mamă poate căuta alte locuri pentru a exprima această energie. Dacă mama nu are grija de nevoile sale fizice sau emoționale, dacă nu se îngrijește de propria relație cu mama sa, ea poate declanșa rana narcisică sau poate nega experiențele sau individualitatea propriului copil. Arhetipul mamei fiind „în umbra conștiinței”, el condiționează mama să fie absentă pentru copiii ei, dominatoare, pretențioasă, manipulatoare și/sau acuzatoare. Este greu să fii mama unui copil, dar este și mai greu sa fii copilul unei mame care nu se găsește în contact cu propriul suflet.

Complexul matern produce la fiică fie o hipertrofie a femininului, fie o atrofiere a acestuia. Atunci când complexul matern capătă un aspect negativ avem de-a face cu femeia care are drept scop primordial nașterea. Această femeie rămâne în rolul de mamă sacrificându-și propria viață, trăind în mod indirect prin intermediul copiilor sau al soțului.  Pentru această mamă copiii sunt universul ei. Ea poate să se enerveze pe cei dragi, în special atunci când aceștia nu reușesc să-i îndeplinească așteptările sau poate să țină toată furia în interior, simulând calm în afară, în felul acesta transformând furia în depresie. Drept urmare pe parcursul vieții se va agăța de copiii ca singur scop al existenței sale.

Aceste mame trebuie să învețe să spună nu, să renunțe la negarea propriilor sentimente și să descopere care le sunt nevoile și dorințele. În caz contrar, ele pot împovăra inconștient pe ceilalți, în special pe copiii lor, să le trăiască visele și să le împlinească năzuințele. Sacrificiul de sine este o consecință a propriei inconștiențe de sine. Tot de aspectul negativ al arhetipului mamei ține refuzul separării de copii care generează o reacție de posesivitate. În loc să-și conțină copiii cu afecțiune, îi constrânge să rămână alături menținând din punct de vedere psihologic o condiție de „amestec” cu ei. Nu îi sprijină în a deveni autonomi și nu le permite să fie diferiți.

”Nu vreau să fiu ca mama!”, poate fi o posibilă reacție față de complexul matern negativ. Fiica acestei mame știe bine ce nu vrea, ea își canalizează energia în această formă de apărare împotriva mamei, fapt care o limitează să își realizeze propriul destin. Toate instinctele ei sunt concentrate în reacțiile față de complex. Această femeie poate rămâne singură o mare parte din viață sau pentru tot restul vieții. Dacă se căsătorește, căsnicia îi poate servi drept instrument pentru eliberarea de mamă. De asemenea, se poate întâmpla ca destinul să-i aducă în față soțul care să-i amintească de mama ei. Acesta manifestând în relație o serie de trăsături pe care si mama ei le posedă. Rezistența împotriva mamei se poate manifestă adesea în dureri menstruale, dificultăți în a concepe copii, în a purta sarcina sau poate rămâne indiferentă în fața ideii maternității. Atunci când nu vrem să fim ca mama încercând să fugim de ea, înseamnă de fapt că fugim spre ea! 

Complexul matern al fiului poate avea efecte tipice negative gen: homosexualitatea, donjuanismul, uneori impotența. Bărbatul care are foarte multe relații, o caută în mod inconștient pe mama ”în fiecare femeie”. Efecte pozitive ale complexului matern pot oferi fiului dezvoltarea gustului și a esteticului, calități educaționale desăvârșite de calitățile empatice ale mamei, înclinații către istorie, care este conservator în sensul bun al păstrării valorilor trecutului, simțul prieteniei, o bogăție a sentimentului religios. Atunci când acest complex este puternic constelat, caracterul bărbatului își pierde din tărie el putând deveni gelos, capricios, neadaptat, vanitos.

Ce putem face pentru a debloca arhetipul Mamei

Mama arhetipală strălucitoare din noi, oricare ar fi forma ei, poate aduce dragoste și vindecare copilului interior rănit, indiferent de experiența cu mama noastră personală. Este însă necesar să vindecăm rănile legate de ea. Acest aspect poate fi rezolvat prin iertare, acceptare, toleranță si compasiune. Pentru tot ce a făcut o mamă, ca orice altă ființă, plătește când momentul potrivit se ivește. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că pentru păcatele proprii, Dumnezeu a făcut pe fiecare judecător, iar celui care iartă puține, puține i se vor ierta, celui care iartă multe, multe i se vor ierta. 

Urmările experiențelor traumatice cu părinții, pot fi observate în răspunsurile conflictelor morale imediate din interiorul psihicului nostru. Manifestându-se prin proiecție afectivă, complexul arhetipului mamei poate fi unul dintre motivele pentru care vedem nerealist realitatea și, în consecință, ne confruntăm neadecvat cu ea. Poate reprezenta, de exemplu, motivul pentru care o femeie nu poate avea o relație satisfăcătoare, este infidelă sau atrage în viața ei bărbați care o fac nefericită. Sau poate reprezenta motivul pentru care un bărbat consideră că nici o femeie nu este suficient de bună, nu se potrivește cu el sau nu poate avea o relație satisfăcătoare. Prin urmare, dacă nu putem să o iertăm pe mama de dragul ei, cel puțin de dragul nostru să avem înțelepciunea de a încerca.   

Dacă o mamă ar ști cu adevărat ce suferință a produs în sufletul unui copil sau dacă acest copil ar ști ce drame se petrec în sufletul mamei lui cu siguranță s-ar ierta cu mult mai multă ușurință unul pe altul. Dacă am fi mai curioși să știm mai multe lucruri importante unii despre alții, am ajunge să ne iertăm cu dragă inimă. În fond, a ierta înseamnă a elibera un prizonier. După eliberare constatăm cu stupoare ca prizonierul eram noi înșine. 

Cere ajutor! Terapia este un instrument valoros care te poate ajuta să-ți rezolvi probleme sau să înveți noi modalități de a-ți urmări emoțiile și de a-ți menține nivelul de stres sub control. În procesul de vindecare, relația terapeutică suportivă și conținătoare, facilitează transferul asupra terapeutului a sentimentelor pe care le trăiești față de mama sau tatăl tău. Această relație semnificativă constituie motorul vindecării, este sursă de ușurare sufletească! Dacă nu ești convins că ai nevoie de terapie, dar te confrunți cu anumite dificultăți emoționale, păstrează-ți mintea deschisă și încearcă să vezi cum te simți. Ai foarte puține de pierdut dar, în schimb, multă claritate, auto-înțelegere și fericire de lungă durată de câștigat.

 

Cu multă sinceritate,

P.S. Dacă iți place ceea ce citești și consideri că acest articol ar putea ajuta, oferă și altcuiva posibilitatea de a afla despre el. Sharing is caring!

Referințe: CG Jung, Arhetipurile și inconștientul colectiv, Opere complete, vol. 9/1

 

Photo: Unsplash.comhttps://www.pexels.com/

AdelaR

Author AdelaR

More posts by AdelaR

Leave a Reply

1 × four =