Realizarea de sine inseamna intelegerea faptului ca ceea ce avem fiecare in noi insine este lucrul cel mai important pentru fericirea vietii noastre. Fericirea nu este un lucru usor de realizat. Este dificil sa o gasim in noi insine, si este, cu siguranta, imposibil sa o gasim aiurea afara din noi. Prin urmare, este important sa constientizam ca in noi se afla ceva mai cu minte decat mintea noastra! Este fiinta autentica care se lupta cu egoul mintii dualiste incarcat de norme si reguli. Egoul este vesnic nesatisfacut. Indiferent cat de absurd ar parea noi facem orice pentru a evita sa ne cunoastem sufletul, sa ne auzim fiinta. Si astfel functionam mecanic zi de zi, lasandu-ne condusi din inconstient de ego. Atata timp cat suntem condusi de ego, suntem niste copii ai nevoilor. Egoul nu ne lasa sa fim o inteligenta libera!  

Egoul este autorul imaginar din spatele gandului si al actiunii. Egoul iubeste postura de victima, iar mecanismul de protectie consta in negarea informatiilor dureroase, proiectandu-le asupra lumii si asupra altor oameni. Egoul ne impiedica sa cautam rezolvarea in noi insine, el stie ca acest procedeu duce la realizarea de sine. Insa, putem domina egoul prin atenuarea lui cu ajutorul acceptarii, intelegerii pline de compasiune sau prin intermediul mediului calduros al familiei si prietenilor. Ii intarim puterea de control asupra actiunilor noastre prin autocritica, autocondamnare, frica sau rusine, sentimente de inferioritate, …

“Orice greseala e involuntara, pentru ca omul alege intotdeauna ceea ce crede ca este spre binele lui.” Socrate

Toti marii invatatori spirituali au afirmat ca principalul defect prezent la noi toti oamenii, este ignoranta. Sa ne imaginam ca mintea noastra este construita ca un computer, in care creierul este hardware-ul pe care ruleaza mai multe programe. Stim ca hardware-ul nu se poate apara de informatiile false, are nevoie de programe de selectare si filtrare care sa inlature virusul. Mintea va crede in orice program pe care-l incarcam prin intermediul familiei, educatiei, societatii sau al religiei. Inlaturarea informatiilor daunatoare, a virusilor care ne strica mintea, este realizabila prin procesul de auto-observare care aduce constientizarea si iesirea din starea de ignoranta. Egoului nostru nu-i place sa stam in starea de ”acum si aici”, sa fim prezenti, intrucat acest timp, prezentul, este singurul timp care ne permite schimbarea. Altfel, traind in trecut sau viitor, reactionam mecanic, automat oricarei situatii.

Desi mintea noastra este un mecanism uimitor, din cauza faptului ca traim in ceea ce Goethe numea ingnoranta activa, aceasta a devenit oarba la limitarile impuse de normele egoului. Nerealizand ca tot raul pe care-l traim, toate clipele de suferinta pe care le induram cu greu, sunt provocate de ignoranta cu care ne identificam cu egoul nostru. Din cauza perceptiei dualiste a mintii, care ne fragmenteaza in mii de bucati, nu mai putem deosebi simbolurile abstracte ale egoului viclean de realitatea adevaratei noastre naturi.

Cand atractia irezistibila a egoului pune presiune pe mintea noastra prin intermediul iluziilor unor castiguri sau satisfactii este bine de stiut ca mintea, in aceste conditii, este totalmente nestatornica, nu se poate conta pe ea. Este sursa noastra de frustrare si enervare, este contaminata de emotii, sentimente, prejudecati, paranoia, frici, ura, regrete, atasamente, vinovatie, nelinisti. Este indoctrinata de ego si nu accepta fara intelegere saracia, procesul de imbatranire, moartea, esecul, respingerea, etc.

Descartes afirma ca mintea are defectul fundamental de a nu putea deosebi intre activitatea mentala legata de impresia aparenta despre lume, versus lumea asa cum este ea in realitate. Gandirea este un mecanism de procesare a informatiei cu scopul rezolvarii problemelor. Convingerea ei fabrica ceea ce dr. D.R. Hawkins numeste “un stiutor launtric” imaginar, care devine “eu”.

Egoul-minte, mintea condusa de ego, presupune cu convingere ca perceptiile si interpretarile sale asupra experientelor de viata sunt reale si adevarate. Tot prin proiectie el crede ca si ceilalti oameni vad si simt la fel. Cei care nu fac si simt la fel, cei “deosebiti”, sunt incorecti sau gresesc. In acest fel reuseste mintea noastra sa-si intareasca convingerile prin concretizare si supraestimare. Mintii ii place sa creada ca este devotata adevarului. Dar, in realitate, cauta doar o confirmare a ceea ce crede deja ca este adevarul.

Egoul nostru, implicit fiecare “eu” in parte, este ingamfat si viclean, lacom si guraliv, si opune rezistenta in fata descoperirii faptului ca multe dintre credintele lui sunt iluzii ale unei perceptii distorsionate.

Daca vom avea intelepciunea sa observam constient preocuparile mintii vom constata ca este mereu preocupata cu anticiparea viitorului (acest lucru ne aduce frica) sau retrairea trecutului (aducandu-ne regret, vinovatie, ura). Aceast proces de auto-observare ne ofera posibilitatea de a vedea ca mintea noastra are permanent tendinta de “a fi in urmatorul moment”.

Ce putem face?

In urma experientei sale in domeniul psihologic, al cercetarii constiintei si spiritualitatii, dr. Hawkins ne ofera solutii simplu de aplicat in vederea dizolvarii egoului, a mintii noastre dualiste. Una dintre solutii ar fi Calea mintii sau cautarea adevarului prin cunoastere. Acest lucru se realizeaza printr-o analiza aprofundata a naturii iluzorii a egoului, a mintii dar si al programelor invatate. Sa ne auto-observam inseamna sa fim atenti daca atunci cand vorbim spunem adevarul, daca ceea ce avem de spus poate rani sau este necesar. Inlaturarea egoului dualist inseamna abandonarea programelor mentale care ne limiteaza perceptia. Este bine de stiut ca simplul proces de analizare a mintii slabeste autoritatea egoului!

Sarcina pe care o avem de indeplinit este sa ne eliberam de identificarea cu egoul, el nu este sinele nostru adevarat. Mintea dualista, egoul nu poate fi cucerit prin acuzare, ura sau vinovatie. Este foarte siret si bine adaptat, insa observandu-l putem intelege care-i sunt modalitatile de manipulare. Invatam sa ne intrebam de ce ne este frica, de ce suferim, ce putem face. Deoarece, acolo unde cineva intreaba, cineva raspunde! Si daca nimeni nu intreaba, nimeni nu va raspunde. Atata timp cat mintea noastra este purtata de la un gand la altul, ca un balon in vant. Sau atata timp cat privim in gol, acolo unde ne plaseaza gandurile inconstiente, uitand ca cineva vorbeste cu noi, devine evident faptul ca suntem martorii fenomenelor din viata noastra si nu creatorii lor. Prin observarea mintii putem intelege ca egoul este ca un copil alintat, capricios, neascultator, care cauta permanent atentie si satisfacerea dorintelor nesfarsite.

Smerenia este o alta metoda cu ajutorul careia putem elimina dominatia mintii dualiste, amintindu-ne ca egoul nu este suveran. Procesul launtric al realizarii de sine, depinde de inlaturarea defectului psihologic. Acest proces este mai degraba unul al deconectarii de iluzii, decat al dobandirii de informatii. Observarea de sine duce la trezire, care motiveaza o puternica dorinta de maturizare, de a invata, de a evolua, de a fi compasionat. Pentru a ne limpezi mintea, este important sa luam aminte faptul ca nimic nu are o “valoare” sau un “merit” special, aparte, exceptand convingerea ca acel lucru sau eveniment spune ceva despre noi. Conform valorilor noastre l-am considerat ca fiind “perfect” sau “potrivit” pentru noi. Felul, modul in care lucrurile exista, depind de perceptia propriei minti.

Adevarul se dezvaluie cand noi realizam ca avem un anume lucru, si nu suntem acel lucru! Prin urmare suferinta din zi cu zi, este pretul pe care-l platim pentru propriile atasamente.  Acest lucru poate fi refuzat si inlocuit cu constientizare. Este important pentru noi sa stim de ce! “De ce sufar? De ce fac tot ceea ce fac? Cum as putea face sa-mi fie mai bine? Pot mai mult decat atat? Sunt mai mult decat ceea ce am crezut ca sunt? Buddha spune ca, “A fi” este una: a sti ca cineva “este” necesita, in mod evident, o calitate mai speciala. Ceea ce destrama eul egoist, este stralucirea Sinelui autentic. El este sursa Realitatii pentru ca izvoraste din Prezent! Intelegerea faptului ca mintea nu este acelasi lucru cu “eu”, intrerupe identificarea sinelui cu mintea. Calatoria noastra spirituala in vederea dizolvarii egoului este oportunitatea prin care invatam sa-l abandonam.

In cartea sa “Dizolvarea egoului. Realizarea sinelui” (2011), dr. Hawkins ne spune: “Faptul ca omul are o asemenea optiune nu este cunoscut de 99,7% din populatia globului.” Daca exista o modalitate extraordinara de a ne perfectiona si de a fi “altfel decat Toti”, atunci dizolvarea egoului si realizarea sinelui va face diferenta. Asa ajungem sa fim rebelul inteligent al grupului, si, poate, un exemplu ca “daca el poate, pot si eu”. Cautarea evolutiei constiintei este un drum lung si anevoios, care poate parea lent si care poate parea ca duce nicaieri, dar stradania oricarei evolutii nu este niciodata zadarnica. Roadele muncii noastre se vor vedea, este necesar doar sa avem rabdare sa treaca cateva sezoane de vreme rea si vreme buna. Cand momentul va fi prielnic, rasplata muncii noastre va fi semnificativa.

Stim ca avem un ego atunci cand ne identificam cu diferitele lui functii, masti, trasaturi, si spunem: “Iata cine sunt eu!”, cand avem o functie de conducere si noi ne prezentam mandri ca suntem managerul, generalul, medicul sau directorul X. Uitam ca muncim pe rupte si suntem nefericiti intr-un job care nu se potriveste cu nimic din noi, dar avem ceva bani. Spunem “eu am o mancarime”, cand, de fapt, corpul are o mancarime. Prin identificarea cu mastile sociale, cu functia pe care o exercitam sau bunurile noastre, propriul “EU” tinde sa se modeleze pe sine conform eu-lui pe care l-a luat drept model. Si cand acest “eu” nu mai poate fi multumit, gasim stabilitate si satisfactie daca incepem sa cautam Fiinta noastra autentica. Este o curata nebunie sa pierdem ceea ce avem in interiorul nostru pentru a castiga bunuri in afara! Ce om constient ar da linistea, timpul liber sau libertatea interioara a sufletului in general pentru a castiga faima, rang, stralucire exterioara?

Cand suntem chinuiti, cand suferim, sa ne aducem constienti aminte ca, daca toate nemultumirile ar veni din exterior, ar fi imposibil sa facem ceva in aceasta privinta. Dar atunci cand stim ca originea tuturor suferintelor se gaseste in mintea noastra, atunci avem o speranta.

Sa ne amintim ca motivul fundamental pentru nemultumirea noastra, cauza originara a suferintelor, este ca interpretam gresit felul in care lucrurile exista. Asta dovedeste ca nu atat conditiile existentei noastre ne fac fericiti sau nefericiti, ci felul in care ne raportam noi la ele, felul in care le vedem. Dezvoltarea interioara, dorinta de realizare de sine, duce la slabirea controlului egoului. Dorinta de depasire a propriilor limitari este un lucru pentru care fiecare dintre noi trebuie sa ne asumam responsabilitatea. Nimeni din afara nu ne poate face mai constienti, mai responsabili, mai intelegatori. Aceasta dezvoltare se adreseaza lumii noastre din interior.

 

Cu multa sinceritate,

P.S. Daca iti place ceea ce citesti si consideri ca acest articol ar putea ajuta, ofera si altcuiva posibilitatea de a afla despre el!

 

Photo: Unsplash.com,

AdelaR

Author AdelaR

More posts by AdelaR

Leave a Reply

5 × 1 =