Acest articol are la bază experiența clinică a psihanalistei Francoise Dolto. Ea vorbește în cartea ”Când părinții se despart” despre tehnici care pot fi aplicate cu succes în prevenirea suferințelor inconștiente ale copiilor cauzate de divorțul părinților. Recomand cu căldura această carte părinților divorțați! Într-o familie în care cei doi părinți se ceartă, trăiesc în ostilitate, animozitățile dintre ei tulbură starea emoțională a copilului. Acesta fiind încercat de sentimente amenințătoare pentru propriul lui echilibru sufletesc, pentru sănătatea lui psihică. „Nimic nu are o influență mai puternică din punct de vedere psihologic asupra mediului lor și, în special, asupra copiilor lor decât viața netrăită a părinților.” spune Jung, pentru a argumenta cele spuse mai sus.

”O să vă despărțiți?”, întreabă copiii neliniștiți care vor să știe dacă părinții lor divorțează sau continuă să trăiască certându-se. Ce pot spune și face părinții divorțați pentru a-i ajuta pe copiii lor să treacă prin acest proces cât mai sănătos și rezistent cu putință?

  1. Împărtășiți această informație cât mai curând.

Dacă părinții nu vorbesc copiilor despre divorț înseamnă că-i ”instruiesc” prin tăcere. Tăcerea înseamnă pentru ei ceva ascuns lor, ceva foarte rău de care părinții se rușinează. Divorțul nu este un delict, este un act legal, recunoscut de societate. Este important ca părinții să le vorbească copiilor despre divorțul lor, pentru a nu se simții vinovați, pentru a nu moșteni acestă atmosferă de culpabilitate care le fragilizează eul încă în dezvoltare. Copiii se simt vinovați, cu atât mai mult cu cât părinții lor se simt vinovați. Neînțelegerile din cuplu sunt cauzate de nepotrivirea de sentimente, de interese, de păreri, de evoluția personală a fiecăruia dintre ei. Copiii nu au nici o vină, convingeți-i! Ar putea exista o singură vină, aceea ca părintele să se fi înșelat asupra lui însuși și asupra celuilalt. Trebuie ca părinții să-și asume în fața copiilor faptul că ei nu sunt părinți ideali, că fac tot ce pot pentru a decide răul cel mai mic, că in viața adultă nimic nu este perfect. 

2. Alegeți momentul potrivit și vorbiți ca într-o familie.

Dolto sfătuiește părinții să explice copiilor lor diferența dintre angajamentele pe care le au cei doi unul față de celălalt și angajamentele pe care ei, ca părinți, le au față de copiii lor. Divorțul este modalitatea de ieșire din starea de conflict, legalizează starea de neînțelegere, aducând eliberare pentru cei doi parteneri dar și pentru copii. Divorțul nu trebuie să rămână secret, misterios, ascuns copiilor ca și cum ar fi un lucru urât de care trebuie să se rușineze. Dacă se așterne tăcerea peste acest subiect, copilul va percepe acest aspect ca fiind unul ”murdar”, însoțit de suferință. Copiii se consideră centrul universului, în special centrul universului părinților lor. Dacă aceștia se despart sau suferă, eul lor fragil și egocentric se consideră responsabil. Acestea sunt procese profund inconștiente pe care copiii le trăiesc sub formă de vinovăție.

3. Folosiți cuvinte simple, clar exprimate, reale.

Este esențial ca părinții să facă mai omenească această despărțire, să o spună în cuvinte simple și clar exprimate, să vorbească cu copiilor pentru ca aceștia să înțeleagă, să se simtă importanți și luați în seamă. Dacă părinții păstrează pentru ei această angoasă, copiii vor resimții în stările depresive și excitările nervoase ale acestora zdruncinarea securității căminului lor. Pentru că un copil înoată în inconștientul părinților lui ca peștele în ocean. Asumarea responsabilității înseamnă asumarea dificultăților despărțirii, care se oprește pe umerii părinților și nu cade direct în capul copiilor. Când sunt informați copiii nu mai trăiesc într-un vis întreținut, idealizat de mintea lor de copil că mama și tata sunt un cuplu sudat care reprezintă siguranța lui. Toate acestea ar fi minunate dacă ar fi adevărate, dar nu sunt. A-i informa, spune Dolto, ”poate fi un lucru pozitiv pentru copii, căci, cu cât părinții au mai multe greutăți, cu atât copiii pot fi determinați să devină mai repede autonomi.”

4. Subliniați constant iubirea și protecția pentru copii într-o manieră calmă, iubitoare.

Când părinții divorțează copiii au impresia că ei regretă tot, inclusiv venirea lor pe lume, au impresia ca anularea căsătoriei înseamnă anularea iubirii. Cu atât mai mult este incitat să-i spună unuia dintre părinți ”Nu te mai iubesc!” când se identifică cu celălalt părinte. Pentru a evita să ajungă să creadă că dacă părinții nu se mai iubesc, el nu mai este iubit, copilul are nevoie să audă de la cei doi: ”Vreau să știi că nu-mi pare rău că m-am căsătorit, chiar dacă acum este greu de divorțat, deoarece te-ai născut tu, și fiecare dintre noi este atât de fericit că exiști, încât ne certăm care să te aibă mai mult. Asta înseamnă că amândoi te iubim mult.”

5.Mențineți rutina și vechile programe cât de mult puteți.

În viața copilului există trei continuumuri: cel al corpului, al afectivității și cel social. ” La copil, continuumul este corpul și afectivitatea lui. Corpul i s-a construit într-un spațiu anume, alături de părinții care se aflau acolo. Când părinții pleacă, dacă spațiul nu mai este același, copilul nu se mai regăsește în corpul lui, adică în reperele lui spațiale și temporale, pentru că unele depind de celelalte. Dimpotrivă, dacă, atunci când cuplul se desface, copilul poate rămâne în spațiul unde părinții a fost împreună, există o mediere și travaliul divorțului decurge mult mai bine pentru el.” spune Dolto. Copilul se identifică cu casa în care trăiește, când casa este ”distrusă” copilul trăiește două niveluri de destructurare: cel al spațiului, care se răsfrânge asupra corpului și al afectivității, răsfrânt în sentimentele disociate, afirmă Dolto. Dacă rămâne în același spațiu, copilul va face față cu mai multă ușurință travaliului divorțului. Acest aspect rămâne valabil și pentru școală. Confuzia resimțită de copil este dublu nefastă: în primul rând, ființa lui intimă s-a zdruncinat, în al doilea rând, ființa lui socială care este în strânsă legătură cu colegii de clasă, s-a rupt. Astfel tulburările lui emoționale sunt mai mari, copilul trebuind să facă față nu dor schimbării în sine a noului mediu, va trebui să se obișnuiască cu noii colegi care vor pune întrebări incomode pentru acesta.  

6.Ascultații pe copii cu calm, răspundeți-le cât mai sincer posibil.

Când părintele dorește să-și viziteze copilul este de preferat să vină în casa unde acesta locuiește. Dacă a promis că vine și din varii motive nu o poate face, Dolto sugerează să li se explice acest lucru prin cuvinte. Tot ceea ce se spune prin cuvinte este umanizat.” Îl așteptai pe tata (mama). Nu știu ce s-a întâmplat. N-a venit. Îmi pare rău, poate că ești furios. Tata nu-și dă seama că vizitele lui sunt foarte importante pentru tine. Dacă vrei să-i scrii sau să-i trimiți un desen, poate va pricepe că ai nevoie să-l vezi.”

7.Fiți îngăduitori unul cu altul, fiți răbdători cu propriile voastre emoții.

Si voi suferiți în acest travaliu, prin urmare fiți toleranți unul cu altul. Copiii pot trece cu mai multă ușurință prin procesul divorțului dacă au lângă ei niște părinți stabili emoțional. Cu cât sunt mai maturi părinți în timpul procesului de separare, cu atât mai bine pentru copiii lor! Dacă părinții sunt supărați în compania copiilor, este important să accepte acest lucru și să le ceară scuze. Explicați-le că această schimbare este întotdeauna dificilă. Schimbarea este grea și stresantă, dar nu trebuie să fie neapărat dăunătoare. Un copil care-și percepe părinții încrezători, maturi, iubitori și de încredere, poate trece prin procesul de separare dobândind anumite abilități și puncte forte de care se va folosi mai târziu în viață când, poate, va trece prin momente dificile. 

Explicațiile si atenția îndreptate către copii nu-i va face brusc fericiți, dar își vor putea continua dinamica de structură într-o manieră mai sănătoasă. Această dinamică de creștere se construiește foarte des cu ostilitatea copiilor. Părinții vor să nu existe conflicte, dar tocmai aceste conflicte sunt formatoare dacă sunt asumate. 

 

Cu multă sinceritate,

P.S. Dacă iți place ceea ce citești și consideri că acest articol ar putea ajuta, oferă și altcuiva posibilitatea de a afla despre el!

 

Photo: Unsplash.com, Pexels.com

Referințe: Când părinții se despart. Francoise Dolto

 Psychologytoday. com

AdelaR

Author AdelaR

More posts by AdelaR

Leave a Reply

four × 3 =