Cand intram intr-o relatie ne asteptam ca iubirea care se infiripa sa devina sursa celor mai mari bucurii. Ne concentram toata atentia si energia in scopul gasirii acelei persoane unice, care ne va vindeca de singuratate si ne va satisface toate dorintele, in acelasi timp alimentandu-ne in minte iluzia ca suntem independenti. Conceputul formei ideale a notiunii “acea persoana unica si speciala”, este un produs iluzoriu al vremii si culturii. Drept urmare, in practica multi dintre noi ne-am simtit sufocati, nefericiti in relatie si am numit-o  calea sigura spre mizerie. Solutia nu este renuntarea sau cautarea unei rezolvari miraculoase. Ci incercarea de a intelege de ce lucrurile au mers asa cum au mers, ce putem face mai bine data viitoare si cum ne putem schimba noi insine.

In randul celor casatoriti, intre prieteni sau amici, exista mai multe tipuri de relatii. Unele se fondeaza pe tiparul bazat pe interese precum puterea, averea sau pozitia ierarhica din societate. Cat dureaza aceste relatii? Atat cat dureaza si influenta, puterea sau sursa legaturii care tine stransa relatia. Altele se bazeaza pe sentimente reale si profunde. Pe apropiere, care ne face sa-i spunem celuilalt absolut totul, pentru ca exista ceva care ne tine laolalta: incredere, respect, educatie, afectiune. Este genul de prietenie sau relatie neafectata de conditii exterioare a carei baza este rezistenta si de durata.

Relatiile romantice

Relatiile romantice sunt tiparul cu care filmele, literatura sau cultura populara ne alimenteaza mintea. Sunt bazate pe fantezii aproape imposibil de atins si de aici se nasc frustrarile. Ea a marcat profund perceptia asupra lumii. Pune accent pe intuitie, pe emotie, pe sentimente si pasiune. Subliniaza importanta lumii perceputa prin simturi, a experientei subiective a omului si aspira catre lumea fanteziei in cautarea unui univers inexistent. Elemenentul cel mai fascinant este indragostirea care se impleteste inevitabil cu cea a atractiei. Iar romantismul se limiteaza la asta, nu vede relatia in toate espectele ei.

Doua persoane care abia s-au cunoscut, s-au intalnit de cateva ori, pretind ca se simt foarte atrase, indragostite, fericite. Este foarte posibil ca acest scenariu sa fie adevarat. Dar o decizie de casatoarie facuta in acest stadiu de inceput al relatiei are o baza subreda. Cine alege sa locuiasca intr-o casa a carei baza este nesigura? Relatiile inflacarate bazate pe romantism si pasiune se domolesc rapid.

Sunt studii care arata ca persoanele care intra in relatii care se bazeaza doar pe pasiune si romantism risca sa devina deziluzionate si sa divorteze. Ellen Berscheid, psiholog social la Universitatea Minnesota, a analizat acest subiect si a concluzionat ca iubirea romantica alimentata doar de pasiune are o viata scurta si poate duce la destramarea legaturii. Ea si colegii ei sunt de parere ca rata crescanda a divorturilor din ultimii 20 de ani sunt motivate, in parte, de importanta tot mai mare pe care o acordam experientelor emotionale pozitive intense, fara a lua in calcul examinarea si intelegerea temeliei relatiei in timp.

Relatii realiste

Sunt si persoane care intra intr-o relatie cu mintea limpede si isi dau seama ca din punct de vedere fizic cel care le sta alaturi nu este cel mai atragator sau nu este bogat dar are alte calitati. Este un om cu suflet bland, amabil si este dedicat. O relatie bazata pe calitati valoroase cum sunt respectul, ambitii comune, gandire justa sau iubire neconditionata de aspecte exterioare, creeaza o legatura durabila. Intre cei doi exista comunicare la nivel uman si personal, atractie sexuala dar si angajamentul asumat pe termen lung. Cei doi au o apreciere profunda unul pentru valoarea celuilalt, au convingerea ca sunt oameni buni, se trateaza cu respect si demnitate. Asemenea relatie dureaza ani! Pentru a cladi o astfel de relatie este necesar ca cei doi sa petreaca timp impreuna, sa se cunoasca cu adevarat. Asa ajung sa-si cunoasca natura trasaturilor lor esentiale.

Cei care doresc sa aiba o relatie cu adevarat implinita, cel mai important lucru este cunoasterea naturii adevarate, profunde a celuilalt. Sa ne raportam la celalalt de la acest nivel constient si nu prin prisma caracteristicilor exterioare superficiale si trecatoare. O relatie nu inseamna numai a te implini in celalalt, ci si a-l ajuta pe celalalt sa se implineasca potrivit propriei sale legi interioare. Sa fim cu cineva inseamna sa ne legam viata de acea persoana, sa urcam impreuna, sa coboram tot asa, sa avem intimitate, simtul raspunderii si angajament unul fata de celalalt. Fara aceste valori relatia este o satisfactie de moment, o simpla distractie.

Persoana cea mai potrivita pentru noi, nu este aceea fiinta perfecta care este in acord perfect cu gandurile noastre (aceasta fiinta este o iluzie, nu exista), ci acea fiinta sensibila care stie sa negocieze inteligent aceste diferente. In loc sa ne imaginam inutil fiinte perfecte, mai bine cautam acea persoana care poate tolera cu multa intelegere diferentele. Compatibilitatea pe care o cautam este o realizare a iubirii care vine cu timpul, nu poate fi, nicidecum, o conditie prealabila a acesteia.

Alain de Botton, vorbeste in cartea “ The Course of Love” despre sapte reguli care odata aplicate, fac diferenta in relatie:

1. Perfectiunea este lipsita de realism

Este important pentru noi sa acceptam, inca de la inceput, ideea ca oricine va intra in viata noastra este departe de a fi perfect. Imperfect inseamna ca poate fi irational, incapatanat, trece prin te miri ce stari emotionale, poate parea dezinteresat si incapabil sa ne simpatizeze sau sa ne inteleaga zi de zi. Dar stii ceva? Si noi suntem la fel! Suntem o specie defectuoasa! Iar acest lucru sper sa ne spulbere definitiv ideea ca lucrurile ar putea sta “ideal” sau “perfect” cu altcineva de pe aceasta planeta. Alain spune ca poate exista doar o relatie “suficient de buna”.

2. Sa invatam sa invinuim ”iubirea”,  nu pe iubitul nostru

Atunci cand dificultatile apar in relatie avem tendinta de a arunca vina pe partener denigrandu-l dar nu avem si intelepciunea de a ne uita catre noi insine si catre conceptul gresit de a iubi in care credem. Tristetea, nemultumirea si tot ceea ce ne nelinisteste, trebuie sa fie vina cuiva. Suntem noi sau partenerul? Ne vine mai natural sa atribuim vina partenerului. Evitam, din pacate, o concluzie care ne poate salva relatia: ne straduim sa facem ceva foarte dificil, iar in acest domeniu aproape nimeni nu reuseste in totalitate. In extrema, parasim relatia, o aruncam in loc sa o reparam. In loc sa ne adaptam ideia despre cum functioneaza o relatie, ne indreptam sperantele catre oameni noi, si incepem sa speram inconstient ca nimic din ceea ce am experimentat nu se va mai repeta. Noi dam vina pe partener in loc sa invinuim conceptul gresit de iubire la care ne raportam.

3. Realizam, oare, ca in numele iubii facem cereri irationale partenerilor nostri?

Dupa ce trece “luna de miere” a relatiei devenim foarte neatenti cu partenerul nostru si incepem sa ne dazvaluim poftele. Persoana pe care o iubim ajunge implicata in tot felul de chestiuni complexe pe care “contractul” nu le adusese initial in discutie: si asa partenerul de viata devine iubitul nostru, cel mai bun prieten, confident, consilierul financiar, sfatuitor, ascultator, sofer, partener social si de sex, sponsorul placerilor si dorintelor nesfarsite. Impreuna cu el trebuie sa ne cumparam o casa, sa facem copii si sa-i crestem, sa avem grija de parintii nostri batrani, sa strangem bani sa mergem in vacante. Sa fie acolo mereu, sa dea explicatii, sa nu plece singur de acasa, sa nu intarzie mult, sa raspunda la telefon… Descrierea postului este atat de lunga si exigenta incat nimeni nu este calificat pentru un asemenea rol. Anumite cerinte sunt firesti si se incadreaza natural in demersul relatiei dar multe se dovedesc a fi capricii imposibile puse in carca cuiva pe care avem pretentia ca-l iubim si-i dorim binele. Curios, nu? “Iubirea” ne da siguranta ca putem sa aratam partenerului cine suntem cu adevarat. Un “privilegiu” pe care ar fi intelept si benefic, insa, sa nu-l impartasim nimanui pe deplin. Fireste ca in asemenea conditii devenim imposibil de suportat! Dar i-a pasat oare cuiva destul de noi incat sa ne spuna sincer in fata ca suntem pretentiosi, dificili si greu de multumit? Parintii sunt orbi in fata defectelor noastre (pana la urma noi suntem “perfecti” ca si ei), prietenii nu s-au deranjat, ei doar vorbesc pe la spate, fostii nostri parteneri abia asteptau sa scape de noi fara prea multe complicatii. Iar noi nu stim nimic, si in cele mai multe cazuri, nu vrem sa stim nimic!

4. Suntem pregatiti sa fim iubiti, mai mult decat sa oferim iubire

Este cazul sa aflam ca noi stim doar sa fim iubiti. Si este anormal! Ne comportam ca un copil care este ingrijit de parintii lui, punandu-i-se mereu la dispozitie. Dar partenerul nostru nu cauta si el atentie, timp, iubire sau pe cineva care sa-l ingrijeasca? La el cine se gandeste? Ar fi intelept sa renuntam la acest fel absurd de a fi iubiti si sa invatam sa iubim cu adevarat.

5. Acceptam ca relatiile necesita administrare

In loc sa vedem relatia ca sursa nesfarita de romantism emotional, mai bine am vedea-o ca pe administrarea unei mici afaceri, ne sugereaza Alain. In agenda de lucru sunt incluse sarcinile pentru amandoi; sa gatim, sa aruncam gunoiul, sa mergem la film, sa strangem bani pentru vacanta, sa ne gandim, sa platim…, daca ne deranjeaza ceva sa vorbim, daca ne certam sa avem rabdare cu noi, sa ne ascultam reciproc… Dar in aranjamentele societatii noastre aceste sarcini sunt lipsite de stralucire romantica. Azi aceste normalitati par lipsite de sens, sunt respinse si sunt multi cei care se intreaba nedumeriti daca nu cumva ceva merge prost in viata lor daca sunt pusi sa se implice in activitati de casa. Cand de fapt tocmai ele sunt cele care ofera stabilitate relatiei si-i aduc pe cei doi, prin implicare si responsabilizare, mai aproape.

6. Este important de inteles ca sexul si iubirea nu merg mana in mana

In opinia generala, ne spune Alain, oamenii se asteapta ca iubirea si sexul sa mearga mana in mana. Lucrurile, insa, nu vor arata tot asa peste cateva luni sau cativa ani. Nu este vina nimanui! Relatiile pe termen lung au preocupari mai pamantesti care tin de adminstrarea casei si sexul va avea de suferit. Prin urmare este bine de stiut ca noi suntem pregatiti sa intram intr-o relatie de durata atunci cand acceptam un anume grad de resemnare in plan sexual si mai multa constientizare.

7. Realizam ca nu ne potrivim.

Ne asteptam ca persoana potrivita pentru noi sa fie acel cineva care ne ghiceste gandurile, care are aceleasi gusturi cu noi, interese si aceleasi dorinte generale de viata. Alain de Botton ne avertizeaza ca acest lucru este posibil pe termen scurt. Cu timpul dinamica relatiei se schimba destul de mult si diferentele apar inevitabil. Este demn de retinut faptul ca persoana potrivita pe termen lung pentru noi nu este aceea cu care impartasim aceleasi gusturi, acestea sunt schimbatoare, ci acea care poate negocia diferentele de gust amabil si inteligent. Acea persoana deosebita care va putea tolera in mod asertiv diferentele va fi un partener ideal.

De-a lungul vietii trecem prin mai multe stadii, de la nou-nascut la batranete, si le acceptam ca fiind o progresie fireasca. Dar si relatiile sunt sisteme vii si dinamice compuse din doua organisme care interactioneaza intr-un mediu la fel de viu aflat in continua transformare. Precum oamenii si relatiile trec prin diverse stadii de transformare. In anumite etape exista grade de apropiere fizica sau emotionala mai intense, in altele mai intens este schimbul de idei si apropierea umana sau intelectuala. Este firesc ca balanta sa se incline cand intr-o parte mai mult cand in alta, asa se echilibreaza dinamica relatiei! Fiind constienti de acesta situatie ne bucuram cu mai multa intensitate de inceputul explosiv al pasiunii la inceput, iar cand aceasta se diminueaza, in loc sa ne ingrijoram sau sa ne frustram si sa distrugem relatia, ne bucuram de o alta forma de intimitate.

Desmond Morris vorbeste despre schimbarile normale care survin in nevoia de apropiere a oamenilor. El propune ideea ca noi trecem repetat prin trei stadii: Strange-ma in brate!, Da-mi drumul! si Lasa-ma in pace! Ciclul se manifesta inca din primii ani de viata cand copilul trece si el prin aceste faze de-a lungul vietii. Aceasta dinamica se regaseste si in relatiile dintre adulti. Fenomenul face parte din ciclul normal de crestere si evolutie a relatie. Pe masura ce vom intelege acest lucru, nu vom reactiona cu panica sau neincredere atunci cand vom simti ca ne indepartam de partener sau ca relatia se raceste. Stim, in aceste conditii, ca indepartarea nu inseamna dezastru.

Aceste cicluri fac parte din redefinirea relatiei, care reconstruieste si depaseste mergand spre cunoastere si aprofundare. Aceste perioade de tranzitie pot deveni momente de cotitura in care iubirea se maturizeaza si infloreste. Poate nu mai exista asa multa pasiune ca la inceput, partenerul nu mai este acea “fiinta perfecta”, dar daca avem rabdare pana la capat acum putem sa ne cunostem cu adevarat unul pe celalalt, sa ne cunoastem natura adevarata. Putem sa-l vedem pe celalalt asa cum este, cu partile lui bune si cele rele, cum suntem si noi.

Pentru a evita suferinta si esecul unei relatii este important sa constientizam existenta stadiilor prin care o relatie trece pana ajunge la maturitate. Toata lumea este in stare sa perceapa ce este o relatie in aparenta, dar sunt foarte putini cei care experimenteaza cu adevarat dincolo de aparente! Intr-o relatie desafarsita, cei doi se simt in perfecta armonie unul cu altul, isi sprijina reciproc sperantele si visurile. Asa, ei formeaza o combinatie puternica ce permite fiecaruia dintre ei sa realizeze mult mai mult decat ar fi facut-o separat.

 

Cu multa sinceritate,

P.S. Daca iti place ceea ce citesti si consideri ca acest articol ar putea ajuta, ofera si altcuiva posibilitatea de a afla despre el!

 

Photo: Unsplash.com, Pinterest.com

AdelaR

Author AdelaR

More posts by AdelaR

Leave a Reply

eighteen − two =