Atat de multe valuri de iluzii ne despart de cunoasterea adevaratei noastre naturi sau de constientizarea faptului ca suntem muritori! Iar cand decidem sa constientizam ca suntem muritori (cati dintre noi au curajul sa se gandeasca la aceasta realitate absoluta fara sa fie incercat de teama sau de ganduri superstitioase?), ca celelalte fiinte sunt si ele muritoare de asemenea. Incepem sa avem intelegerea fragilitatii vietii. Incepem sa simtim dureri sfasietoare si sa vedem clar cat de pretioasa este viata noastra dar si a tuturor celorlalte fapturi. Sa simtim complet forta propriei mortalitatii. Sa ne deschidem inima prin intelegere in fata acesteia inseamna sa permitem compasiunii atotcuprinzatoare sa patrunda in sufletul nostru si sa-l transforme. Sa cautam sa ne eliberam de iluziile defectelor psihologige si sa realizam unirea cu natura noastra iluminata, este sarcina si scopul primordial. Singurele care aduc eterna si mult dorita fericire.

Mintile noastre sunt confuze si incetosate de indoieli.

In invataturile budiste este expusa cu claritate logica compasiunii si beneficiile acesteia. Intelegerea acestei logici face ca practica compasiunii sa fie mai urgenta, fundamentala si destinata tuturor fiintelor in egala masura. Compasiunea budista se bazeaza pe un rationament, acest adevar il putem verifica pe masura ce urmam practica.

Spunem, si uneori credem pe jumatate ce spunem, ca ceea ce numin Compasiune este ceva extraordinar, dar in practica de zi cu zi faptele nostre sunt lipsite de aceasta. Si din acest motiv ne aduc noua si celor din jur nefericire, frustrare si nu fericirea la care visam.

Ce ne imaginam noi ca ne va face fericiti? Un egoism viclean, inventiv, care ne protejeaza propria persoana. Un egiosm care ne poate face uneori, cum bine stim, agresivi sau brutali. Agatarea de sine si cultivarea sinelui este radacina tuturor suferintelor nostre si a celor de langa noi. Fiecare suferinta pe care am trait-o si fiecare suferinta pe care o vom trai, fiecare lucru negativ pe care l-am facut sau gandit, are radacina in agatarea de un sine fals pe care l-am cultivat. Ne identificam atat de mult cu acest sine fals incat il facem obiectul cel mai valoros si drag al vietii noastre. Si ne sacrificam intreaga viata muncind din greu in numele lui, traind o nefericita existenta. Daca am putea sa ne intrebam….

Gandurile, emotiile si dorintele negative sunt cauza karmei noaste negative! Ele sunt generate de agatarea de eul fals si cutivarea lui. Viata dupa viata, ele atrag asupra noastra obstacole, dureri si tot felul de nenorociri, care stau la originea tuturor suferintelor.

Cum putem inlatura cauzele tuturor suferintelor din viata nostra?

Cand vom intelege cu adevarat legea karmica! Cand vom decide sa vedem cum agatarea de sine  si cultivarea sinelui a facut din noi fiinte ignorante, distante si reci! Cand vom intelege cu adevarat natura primejdioasa si sortita esecurilor, a mintii noastre care se agata de sinele fals. Cand vom decide sa ne uitam catre noi atunci cand vrem ca circumstantele din viata proprie sa se schimbe. Cand vom intelege ca mintea noastra obisnuita si actiunile sale sunt in intregime definite, dependente si intunecate de agatarea de ego.

Cand vom lua hotararea sa eliminam acest spirit malefic si sa inlaturam cauzele tuturor suferintelor, cel mai de incredere si constant aliat al nostru este Compasiunea. Compasiunea este cea care ne face sa ne dedicam altora si sa luam asupra noastra suferinta lor, in loc sa ne ingrijim inconstienti doar de noi. Compasiunea ne face clara deosebirea dintre interesul egoului nostru si interesul nostru suprem. De aici apare toata suferinta pe care o traim!

Cum sa trezim iubirea si compasiunea in sufletul nostru

In “Cartea tibetana a vietii si a mortii”, Sogyal Rinpoche ne prezinta patru practici capabile sa ne ajute in demersul trezirii Compasiunii in sufletele noastre. Aceste traditii budiste ne ofera o hrana spirituala autentica, care ne permite purificarea mintii si deblocarea inimii. Acest lucru permite energiilor vindecatoare ale intelepciunii si compasiunii nesfarsite, pe care o purtam fiecare dintre noi in suflet, sa actioneze asupra situatiilor negative, in care ne gasim noi sau alte fiinte, si sa le transforme.

Practica de trezire a compasiunii distruge fortele care ne inchid sufletul, permitandu-ne apropierea fata de fiintele aflate in suferinta. Ne ajuta sa descoperim in noi insine stralucirea vasta, afectuoasa a naturii noastre autentice. Nici o alta practica, ne spune S Rinpoche, nu este atat de eficienta in a distruge agatarea de sine si auto-absorbirea egoului, care este radacina tuturor suferintelor si cruzimilor lumii.

Cele patru tehnici budiste de antrenare a mintii ne ajuta sa trezim in noi sentimentul ascuns al iubirii compasionate, ne ajuta sa trezim in noi aceste valori supreme, iubirea si compasiunea.

1

Blandetea iubitoare: dezlantuirea izvorului

Prima tehnica ne spune sa cautam in memorie si sa repetam, pana in pragul vizualizarii, iubirea pe care ne-a oferit-o mama, bunica sau orice persoana care a fost cu adevarat buna cu noi si care ne-a miscat profund. Apoi permitem acestui sentiment sa se iveasca iar in inima noastra si sa ne umple de recunostinta. Procedand astfel, iubirea aceasta se va indrepta in mod firesc spre persoana care a evocat-o. Ne vom aminti ca, desi nu intotdeauna ni s-a aratat suficienta iubire, cel putin o data am fost iubiti cu adevarat. Cunoasterea acestui fapt ne va face sa ne simtim capabili de a iubi si de a fi iubiti.

Aceasta tehnica permite inimii sa se deschida si permite iubirii sa se reverse din ea. Apoi extindem aceasta iubire asupra tuturor fiintelor. Incepem cu cei care ne sunt apropiati, apoi prietenilor si cunoscutilor, vecinilor, celor care ne sunt pe plac si acelora pe care-i consideram dusmani, strainilor, iar in cele din urma intregului univers. Lasam aceasta iubire sa tinda catre nemarginire!

Vom descoperi ca aceasta practica sadeste in sufletul nostru izvorul blandetii iubitoare care inspira nasterea compasiunii.

2

Compasiune: sa ne consideram ca ceilalti

O a doua metoda de care ne vorbeste S Rinpoche este sa ne gandim la celelalte fiinte ca fiind ca si noi. Dalai Lama explica “toate fiintele omenesti sunt la fel alcatuite din carne, oase si sange. Toti cautam fericirea si toti vrem sa evitam suferinta. Mai mult, toti avem acelasi drept la fericire. Cu alte cuvinte, este important sa realizam ca suntem identici ca fiinte omenesti”.

Sa presupunem ca intalnim dificultati cu o anume persoana, mama, iubitul, cineva apropiat sau nu. Este imortant sa vedem acea persoana nu in “rolul” de mama sau iubit…, ci pur si simplu ca pe un alt “eu”, o alta fiinta, avand aceleasi sentimente, avand aceeasi dorinta de fericire si aceeasi teama de suferinta. Gandindu-ne la acea persoana ca fiind identica cu noi insine, inima se va deschide fata de ea si, in felul acesta, vom intui foarte bine cum sa-i venim in ajutor.

Considerand toate fiintele ca noi insine, relatiile fata de ei se deschid, devin mai sincere si semnificative. Cu astfel de sentimente in inimile noastre, putem crea fundamentul solid al vietii pe pamant si coexistenta pasnica a tuturor fiintelor.

3

Compasiune: sa ne punem in locul celorlalti

Cand cineva sufera si avem dorinta de a-l ajuta dar nu stim cum, ne punem in locul acelei persoane. Ne intrebam cu sinceritate: Ce as face eu daca as fi in aceeasi situatie?, Cum m-as simti?, Cum as vrea sa se poarte cu mine?

Prin intermediul aceastei metode, transferam grija de la eternul si obisnuitul, eu insami, asupra acelei fiinte care are nevoie de ajutor si compasiune. Practicand aceasta metoda slabim influenta pe care grija permanenta de sine si cultivarea egoului o au asupra noastra, eliberand astfel esenta compasiunii pe care egoul nostru viclean o anuleaza.

4

Prin intermediul unui prieten putem genera compasiune

O alta tehnica emotionanta pentru trezirea compasiunii fata de cineva aflat in suferinta este sa ne imaginam ca in locul acelei persoane se afla un prieten drag sau cineva apropiat drag noua. Cand nu gasim suficiente resurse emotionale pentru a alina suferinta unei persoane straine, ne putem imagina fratele, mama sau ca cineva drag se afla in acea situatie.

Aceasta tehnica ne deschide inima in modul cel mai firesc, trezind compasiune si dorinta fireasca de a-l elibera de chinuri. Odata trezita aceasta compasiune in sufletul nostru o putem transfera asupra persoanei care are nevoie de ajutor. La intrebarea: Daca fac acest lucru, nu va pati nimic rau prietenul sau ruda mea?, P Rinpoche ne spune, din contra. Gandindu-ne la ei cu iubire, compasiune si dorinta sincera de a ajuta nu poate fi decat benefica si duce la vindecarea suferintelor din trecut, a suferintelor din prezent sau a celor care-l vor incerca in viitor.

Prin trezirea compasiunii sincere toti cei implicati in acest proces au parte de beneficii. Compasiunea este nestemata care indeplineste dorinte si a carei lumina vindecatoare se raspandeste in toate directiile.

Cum functioneaza?

Un bolnav care sufera de o boala si care ia asupra lui suferinta altora care sufera de aceeasi boala ca si el, cu o minte compatimitoare va reusi (fara nici o indoiala, spune “Cartea tibetana a vietii si a mortii”) sa purifice karma negativa din trecut, de acum si din viitor. Aceasta fiind radacina suferintelor. Sunt cazuri de persoane care au ajuns sa fie diagnosticate in stadii terminale ale unei boli si in urma acestei analize au ajuns sa-si inteleaga situatia sa renunte la tot ce aveau si sa-si astepte sfarsitul. Linistiti au practicat smerenia si s-au gandit compasionati la toate fiintele care trec prin ceea ce trec si ei. Nu foarte putini au fost cei care s-au intors acasa transformati. Dar sunt si persoane care intra in agonie si in agonie mor.

Cele doua drumuri sunt la un gand distanta! Ele sunt departe unul de altul, si duc catre destinatii complet diferite! Una este calea compasionata a intelepciunii si cealalata este calea ignorantei sau suferintei.

Nu am descoperit fiecare dintre noi trista frustrare de a nu gasi in inima noastra destula iubire si compasiune pentru cei aflati in suferinta sau destula tarie pentru a-i ajuta?

Una din marile calitati ale traditiei budiste, pe care am descoperit-o initial in “Cartea Tibetana a vietii si a mortii”, este dezvoltarea unor practici menite sa ne ajute in situatii dificile carora nu stim sau nu putem sa le facem fata. Aceste practici ne ofera hrana spirituala autentica, care ne permite sa ne purificam mintea si sa ne deblocam inima. In acest fel energiile vindecatoare ale intelepciunii si compasiunii sa poata actiona asupra situatiei in care ne gasim si sa descoperim in noi taria de a intelege orice situatie si preocupandu-ne sa ajungem la cea mai buna rezolvare.

Cand inima noastra este blocata, aceste practici ofera forta necesara deblocarii. Cand ne simtim instrainati de persoana care sufera in fata noastra. Cand suntem cuprinsi de amaraciune sau disperare, aceste practici ne ajuta sa ne descoperim adevarta noastra natura, plina de compasiune. Nici o alta paractica nu ne ajuta atat de eficient in inlaturarea egoului, deci implicit la inlaturarea suferintelor crude din viata noastra. Sa ne amintim cum ne simtim atunci cand cineva este bolnav si suntem alaturi de acea fiinta!

Cercetari despre fenomenul numit compasiune

Cercetatorii de la APS, William James, Ed Diener (cerceteaza psihologia pozitiva) si James McKeen Cattell, Martin Seligman (pionieri ai psihologie fericirii si prosperitatii oamenilor), sugereaza ca prin conectarea cu altii in mod dezinteresat avem parte de sanatate mai buna, fizica si psihica, si ne putem recupera cu mai multa usurinta in urma bolilor. In plus, cercetarile realizate de Stephanie Brown, de la Universitatea Stony Brook si Sara Konrath, de la Universitatea din Michigan, au aratat ca acest tip de conectare poate chiar sa ne prelungească durata de viata.

Motivul pentru care un stil de viata compasionat conduce la o mai buna bunastare psihologica poate fi explicat prin faptul ca atunci cand daruim ceva simtim la fel de multa placere, poate chiar mai multa placere in anumite cazuri, decat atunci cand primim.

Un alt experiment realizat de Elizabeth Dunn, la Universitatea British Columbia: participantii au primit o suma de bani. Jumatate dintre participanti au fost rugati sa cheltuiasca banii pentru ei însisi. Cealalta jumatate trebuia sa cheltuiasca banii in folosul altora. La sfarsitul studiului (care a fost publicat în revista academica Science), participantii care au cheltuit banii in folosul altora s-au simtit mult mai fericiti decat cei care si-au cheltuit banii in folosul propriu.

Cum sa meditam asupra compasiunii

Zi de zi viata ne ofera nenumarate prilejuri pentru a ne deschide inima, trebuie doar sa deschidem ochii mintii pentru a le observa. O batrana trece pe langa noi cu ochii intristati si plini de singuratate, cu mainile muncite si chipul petrecut! Un batran cu hainele ponosite ne trece calea! Un tanar in carje priveste obosit si temator strada pe care si-ar dori sa o travrseze! Un animalut zace sangerand pe un trotuar al orasului! Deschide televizorul si vei vedea suferinte sfasietoare peste tot in lume. Daca toate acestea ne aduc in suflet Compasiune, lasati-o sa vina! In clipa in care simtim Compasiune izvorand din noi, sa nu o dam la o parte, sa nu ridicam din umeri speriati si dornici de a reveni la “normal” sau sa devenim stingheriti de asemenea situatii.

Sa ne permitem sa fim vulnerabili in aceste situatii, utilizand aceasta avalansa de Compasiune, gandindu-ne la ea, intarind-o. Astfel vom putea realiza cat de orbi am fost la durerea si suferinta noastra dar si a altor fiinte. Compasiunea este un sentiment nobil care ne lasa sa intelegem ca toate fiintele sunt la fel si sufera in moduri asemanatoare. Atunci cand intalnim suferinta, si intalnim la fiecare pas, primul nostru impuls ar trebui sa fie compasiunea. Sa simtim pentru acea persoana respect si recunostinta. Sa simtim recunostinta pentru acele persoane care prin suferinta lor ne indeamna sa simtim Compasinuea. Ei ne fac un dar pretios, ne ajuta sa ne dezvoltam calitatea de care avem cea mai mare nevoie in calea noastra spre eliberarea de suferinta si atingerea iluminarii spirituale.

De ce este compasiunea benefica?

Compasiunea este prezenta in noi toti, este un instinct care are nevoie sa fie antrenat, evoluat deoarece nivelul constiintei noastre este scazut. Cultivarea compasiunii nu necesita ani de studiu, poate fi obtinuta rapid prin vointa proprie! Practica compasiunii este la fel de importanta ca exercitiile fizice sau ca dieta sanatoasa. Rezultatele sunt rapide si transformatoare. Este cheia sanatatii noastre psihice si a fericirii la care visam. Compasiunea ne stimuleaza bunatatea interioara, ne extinde perspectiva dincolo de noi insine. Cercetarile arata ca depresia si anxietatea sunt in stransa legatura cu focusarea atentiei pe “eu insumi, mine, eu”. Persoanele care au legaturi dezinteresate cu altii, beneficiaza de o bunastare emotionala, sociala si fizica mai buna, sunt pozitivi.

Afectiunea umana aratata prin compasiune, creeaza pentru noi ceva extraordinar! Cu cat mintea noastra este mai compasionata, cu atat mai bine functioneaza creierul nostru. Ne ajuta sa cultivam in noi o forta interioara, ne da incredere in noi, acest soi de incredere reduce frica si anxietatea, care, la randul sau, ne pastreaza mintea calma. Nu este oare acesta fericirea mult ravnita? Samanta afectiunii sau compasiunii nu vine din religie sau ceva exterior noua, vine din biologia noastra interna.

Indiferent daca oamenii pe care-i intalnim sunt frumosi si prietenosi sau neatragatori si mai putin prietenosi, daca sufletul nostru este compasionat intelegem, simtim ca, in cele din urma, ei sunt fiinte umane ca si noi! Precum noi, si ei doresc sa fie fericiti si nu doresc sa sufere! Acum cand stim ca toate fiintele sunt egale, atat in dorinta de a fi fericite cat si in dreptul de a obtine acest lucru, sa ne deschidem sufletele si sa mergem in intampinarea tuturor cu nemarginita compasiune.

Cand familia si prietenii nostri sufera, putem dezvolta cu usurinta compasiune pentru ei. Dar consideram ca este mult mai dificil sa simtim acest lucru pentru oamenii pe care ii gasim neplacuti, pentru straini, cersetori sau acele fiinte care traiesc in zone afectate de razboaie sau catastrofe naturale. Mai mult, simtim compasiune pentru cei care sufera si urla de durere, dar nu pentru cei care se bucura de conditii bune si, in special, nu pentru cei care se angajeaza in actiuni daunatoare. Daca dorim cu adevarat sa ne realizam intreg potentialul de care dispunem prin atingerea iluminarii depline, trebuie sa extindem scopul compasiunii noastre pană cand imbratisează toate fiintele vii fara exceptie.  Asa cum o mama iubitoare simte compasiune pentru toti copiii ei, indiferent daca acestia se comporta bine sau rau. Spre deosebire de compasiunea noastra partinitoare, limitata  care apare deja in mod natural din cand in cand, compasiunea universala trebuie mai intai cultivata prin instruire pe o perioada de timp.

Cum sa ne directionam compasiunea

Cand vom ajunge sa meditam indeajuns de profund asupra Copasiunii, se naste in noi o puternica dorinta de a usura suferinta tuturor fiintelor si a noastra implicit. Sa ne rugam tuturor fiintelor iluminate, Dumnezeului personal pe care-l avem in suflet, din toata inima, ca tot ceea ce facem, toate gandurile care ne trec prin cap, cuvintele si faptele noastre, sa fie in folosul fiintelor si sa le aduca fericirea eterna. Ne rugam sa fim binecuvantati pentru a putea fi de folos tuturor acelora care vin in contact cu noi si noua implicit. Sa ne directionam Compasiunea catre toate fiintele, sa ne rugam pentru ele ca si pentru noi.

Este bine sa ne amintim ca nu putem face nimic care sa inspire persoana din fata nostra, daca nu ne inspiram pe noi insine. Nu putem oferi Compasiune, daca nu suntem Compasionati cu noi insine.

Punandu-ne mintea in miscare in directia altruismului universal, ne angajam in doctrina morala a sentimentului de responsabilitate pentru altii, dorindu-ne cu mai multa usurinta sa ajutam. Cu siguranta nu putem ajuta pe toata lumea, dar cu siguranta putem fii buni cu toti cei pe care-i intalnim si cu siguranta vom gasi mai multe resurse pentru a intinde o mana de ajutor aproapelui nostru. Cu siguranta putem dori din suflet ca toate fiintele sa fie eliberate de suferinta si de cauzele suferintelor. Compasiunea este mintea motivata de pretuirea tuturor fiintelor vii! Aceasta este practica compsiunii atotcuprinzatoare!

Voi inchide spunand ca: va doresc, ceea ce-mi doresc si mie, sa fim ajutati si inspirati sa ne purificam karma si emotiile negative si sa realizam adevarata natura a mintii!

 

Cu nemarginita compasiune,

AdelaR

Author AdelaR

More posts by AdelaR

Leave a Reply

four − one =