Milioane de oameni din întreaga lume sunt nevoiți să stea izolați între pereții caselor lor pentru a preveni răspândirea coronavirus. Asemenea momente de instabilitate anticipează schimbarea. Schimbările, fondate pe aspirația de transformare și pe nevoia de evoluție, în special când sunt forțate de circumstanțe exterioare, ne conduc către vulnerabilitate, către dezgolire. Ne pândește riscul unui șoc, al unei întâlniri, dureroase pentru unii și mai puțin dureroase pentru alții, cu propria nuditate psihică. Această izolare forțată obligă la confruntarea cu propriile lipsuri afective, dorințe, atașamente și dependențe. Vidul de identitate, golurile și lipsurile noastre ne obligă la confruntarea cu monștrii care zac în noi și care acum se dezlănțuie nestingheriți.
Extroverți, în fiecare zi sa va amintiți că această perioadă va trece curând și veți putea ieși oriunde vreți, vă veți putea aduna cu mulțimea de oameni așa cum vă place!
Introverți, sunteți în mod natural pregătiți pentru a sta retrași! Pentru cei mai mulți dintre voi carantina poate fi simțită aproape ca o eliberare.
Clasificările precoce ale trăsăturilor de personalitate se bazează pe temperament, pe modele comportamentale emoționale. Psihiatrul elvețian, CG Jung a propus un model tipologic de personalitate bazat pe mișcarea energiei psihice (libidou) care se orientează într-o anumită direcție specifică, cu care o anumită persoană este mai familiarizată. În mod natural, noi ne orientăm după datele pe care ni le furnizează lumea exterioară, mediul. Această influență poate fi hotărâtoare pentru unii și mai puțin hotărâtoare pentru alții.
Dacă energia psihică este orientată către faptele exterioare, vorbim atunci despre atitudine extrovertită. Psihicul extrovert se reglează mai tot timpul după condițiile exterioare. Întregul său conștient privește spre exterior, pentru că hotărârile importante, deciziile îi parvin de la obiectele exterioare. Extrovertiții sunt vorbăreți, entuziaști și sociabili, sunt energizanți de întâlnirile cu alți oameni, preferă să petreacă timpul stând afară.
Atunci când energia psihică este orientată către factori subiectivi, vorbim atunci despre o atitudine introvertă. Psihicul introvert se reglează conform condițiilor sale interioare. Conștientul lor privește spre interior, deciziile și hotărârile importante îi parvin de acolo. Introvertiții tind să fie mai fericiți în propria companie și să se simtă cel mai bine după ce petrec timp cu ei înșiși.
Nici unul dintre noi nu este exclusiv introvert sau extrovert, tipul de personalitate care tinde să fie dominant ne defineste trăsătura de personalitate.
Introversia și extraversia sunt metode psihologice de adaptare fundamental diferite care ne asigură existența continuă. Cele două tipuri psihologice nu se referă doar la a fi timid sau a fi lider. Diferența constă în ceea ce persoana găsește ca fiind pentru ea energizant, stimulant, reconfortant, din punct de vedere cognitiv, și este resimțit ca opus epuizării.
De câteva săptămâni pentru mulți dintre noi alarma nu mai anunță dis-de-dimineață începutul unei zile lungi și aglomerate. Afară este liniște! Zgomotul străzii, vocile oamenilor grăbiți, râsetele celor de la terase s-au oprit Muzica s-a oprit! Totul pare că s-a oprit! 2020 este anulat pentru majoritatea oamenilor de pe planetă, mai puțin pentru introverți. Ei spun „fac ceva pentru care sunt pregătit de natura mea: stau acasă și evit oamenii!”. Pentru ei zgomotul, discuțiile de dragul discuției, mulțimea de oameni, reprezintă o sursă de epuizare psihică. Pentru a își reîncărca bateriile trebuie să fie singuri sau să aibă în preajmă câteva persoane pe care le cunosc.
Pe de altă parte, extroverții resimt distanțarea socială obligatorie ca fiind insuportabilă. Ei au nevoie de alte persoane, au nevoie să stea la taifas pentru a obține energie. Solitudinea se transformă încet în singurătate pentru ei. Pentru că ei sunt cei care se bucură de disconfortul creat de aglomerație. Deși se conformează, ei sunt epuizați psihic de această ședere care pare nesfârșită.
Să ne amintim de ce stăm acasă, de ce trebuie să suportăm cu stoicism tendința naturală de a ieși afară? Pentru că ne pasă de noi înșine și de ceilalți, pentru că suntem ființe raționale, desigur. Pentru un extrovert, acestă interdicție are o natură dihotomică. Pentru un introvert, este starea, aproape, naturală. Introvertiții în carantină sunt mai puțin predispuși decât extrovertiții să se simtă epuizați, izolați sau plictisiți și mai degrabă par a se simții energizați, privind această ocazie ca o oportunitate de a intra în contact cu profunzimea ființei lor. Firește că pentru nici una dintre cele două tipologii situația nu este ușor de stăpânit, introverții au ceva mai multă experiență, atât doar, dar nici pentru ei această perioadă nu este un paradis.
Mama natură își trimite odraslele în casă ca să poată respira. Ne trimite înăuntru (în interiorul nostru) ca să ne salvăm de pericolul din afară. Nu putem schimba nimic din ceea ce se petrece acum în lume, dar ține de noi să o acceptăm, ține de noi felul în care alegem să privim evenimentele din viața noastră. Ține de noi felul în care alegem să răspundem situațiilor cu care ne confruntăm în viață. Ne condamnăm sau ne eliberăm, cele două atitudini mentale sunt la un gând distanță! Indiferent dacă ești introvert sau extrovert, putem alege să ne irosim această perioadă sau putem alege să facem ceva utili. Putem alege să trăim alienați de realitate, devenind nevrotici sau putem acorda o anumită atenție hobby-urilor pentru care nu am avut timp. Lumea toată se schimbă zi de zi, viața așa cum eram obișnuiți se transformă constant, dacă vrem să supraviețuim, să fim sănătoși fizic și psihic, trebuie să ne adaptăm prin schimbare.
În acestă perioadă de răgaz introverții pot învăța cum să mențină relațiile și conexiunile cu ceilalți, pot descoperi latura agreabilă a manifestărilor sociale, acum interzise. În perioada de izolare extroverții își pot face mai lesne de accesat lumea interioară, monologul și pasiunile interne. Indiferent cine ești și cărui tip aparții profită cât poți de această perioadă pentru a deveni mai bun, nu te trăda pe tine însuți Fii atent la modul nesănătos în care îți este afectată bunăstarea, capacitatea de a te îngriji și capacitatea de a funcționa în activitățile tale zilnice atunci când nu menții un contact pozitiv cu realitatea, care este oricum copleșitoare.
Este un lucru curios, acest paradox pandemic! În lume, în lumea noastră proprie există suferință. Mulți oameni sunt bolnavi, mulți au murit. Mulți oameni și-au pierdut locul de muncă. Multi dintre noi trăim în frica. Suntem neliniștiți în ceea ce privește propria sănătate, sănătatea celor dragi. Ne înspăimântă posibilitatea unei infectări în masă. În ciuda acestei crude realități putem alege să vedem constrângerile actuale ca o binecuvântare deghizată care poate aduce în viața noastră simplitatea, esențialul. Avem răgazul de a învăța să ne trăim viața cu sens.
Drumul pentru găsirea unui sens pe care să-l oferim vieții, a înțelegerii anumitor manifestări banale și impulsive, a alegerilor nedrepte pe care le-am făcut, drumul care duce către evoluția unui eu superior celui anterior, este unul dificil. Sri Nasargadatta Maharaj spune că ”nu putem transcende ceea ce nu cunoaștem. Pentru a trece dincolo de noi înșine, trebuie să învățăm să ne cunoaștem.” Criza mondială adusă de coronavirus ne împinge către cunoașterea personală. Acest tip de cunoaștere este determinată de suferință, disconfort sau alte feluri de insatisfacții pe care le simțim față de noi și pe care le proiectăm de multe ori în alții. Dacă trăim vieți active dar inconștiente nu trebuie mai întâi să fim respinși pentru a deveni noi înșine?
Suntem în confortul casei noastre, în ciuda acestui fapt situația este destul de greu de suportat. Prin urmare, să ne acordăm permisiunea de a fi triști, mâhniți, nervoși, de a ne fi frică. În același timp să ne amintim că trăim o violență gentilă, că în închisoare” avem apă caldă, mâncarea vine la ușa, avem internet, televizor, filme, cărți. Mai mult, distanțarea socială nu înseamnă neapărat deconectare, cu siguranță nu în epoca WhatsApp, Facebook, Zoom.
Termin cu un gând încărcat de speranță. Într-o bună zi coronavirus va dispărea, vom fi liberi din nou…Pentru că da, totul se termină, chiar și pandemiile. Indiferent cât de ușor sau cât de greu depășim acestă situație ne arătăm bunătatea, respectul, umanitatea respectând normele sociale pentru că acest virus nu este despre un om sau altu, este despre toți oamenii. Viitorul este adus mai devreme de un dușman nevăzut care ne învață o lecție valoroasă: virusul scoate la iveală ce este mai rău și ce este mai bun în noi. Latura care va domina va fi cea pe care o vom hrăni în această perioadă si oricând, de altfel.
Cu multă sinceritate,
P.S. Dacă îți place ceea ce citești și consideri că acest articol ar putea ajuta, oferă și altcuiva posibilitatea de a afla despre el!
