De ce sunt dependentele atat de puternice si cum reusesc sa ne tina captivi ani de zile fara sa realizam ce rau ne fac? Pentru a intelege de ce devenim dependenti este important sa stim ce anume ne ofera ea la schimb de nu putem renunta. Ce anume ne lipseste in viata de ajungem sa cautam in tot felul de dependente si atasamente. Cand vorbim despre dependenta, vorbim si despre recuperare. Ce inseamna sa recuperezi ceva – inseamna sa-l gasesti. Cand recuperezi ceva inseamna ca primesti inapoi acel ceva. Cu alte cuvinte, ceea ce recuperam din dependenta suntem noi insine. Acest sine nu este niciodata pierdut cu adevarat ci doar mascat. Daca putem identifica modul in care am pierdut drumul, cum ne-am „pierdut” pe noi insine, putem gasi o cale inapoi catre sufletul nostru. Aceasta este esenta intregii vindecari!

Impactul adversitatilor copilariei este acela de a ne oferi o imagine distorsionata si negativa asupra lumii si asupra propriei personalitati. Prin natura noastra, cand venim pe aceasta lume ne asteaptam sa fim hraniti si iubiti, sa fim sustinuti, intelesi, vazuti si auziti, pentru ca acesta este cursul evolutiei fiintelor umane. Atunci cand nu se intampla asta, atunci cand suntem raniti din orice motiv, atunci cand pur si simplu nu suntem intelesi sau hraniti emotional in felul in care avem nevoie, ajungem imediat sa credem, si aceasta credinta devine inradacinata in psihicul nostru, ca ceva este in neregula cu noi. Credem ca ar trebui sa ne fie rusine de cine suntem.

Copilul este o fiinta extrem de vulnerabila, iar stresul emotional de orice fel in stadiul de crestere poate crea rani de lunga durata. Orice sentiment sustinut de deconectare emotionala din partea parintilor – care se poate intampla adesea atunci cand parintele este excesiv de stresat sau preocupat de-a lungul unei perioade – are capacitatea de a avea un impact negativ, mai ales daca copilul este constitutional foarte sensibil. La nivel inconstient lipsa afectiunii din copilarie, a neglijentei, a abuzului duce mai tarziu in viata la dependente de tot felul. Copilului mic, care intra in contact cu sentimentele netraite ale parintilor cum ar fi stres, nemultumire, teroare, depresie, copilul este abandonat si neglijat, i se modeleza creierul. Ceea ce se intampla este ca acel copil va primi un mesaj negativ cum ar fi, nu sunt demn de a fi iubit, lumea nu ma vrea, daca mama nu este fericita in jurul meu probabil nu ma vrea nici ea. Copilul ia totul personal!

Si ce vom face ca adulti? Ne aruncam mecanic in tot felul de dependente care ne scapa temporar de rusine, vulnerabilitate, umilinta, neliniste, furie, frustrare sau temutul gand “nu sunt suficient de…”. Este important sa realizam ca aceste scheme ale dependentei ne ofera o singura solutie alternativa care are rolul de a confirma schema si care ne limiteaza drastic optiunile. Percepem selectiv pentru ca alegem inconstient ceva familiar care ne confirma schema, generalizam sau exageram.

Gabor Mate renumit psiholog specializat in studiul si intelegerea adictiei si situatiilor de viata traumatice, spune ca prin dependentele noastre noi cautam sa ne eliberam de durere, cautam momente de Pace sufleteasca, un sens al controlului sau o stare de calm momentana. O intrebare fireasca este de ce ne lipsesc toate aceste bucurii? Ce s-a intamplat cu noi? Demn de stiut este faptul ca heroina, cocaina, alcoolul, etc, toate aceste substante reduc stresul, durerea. Prin urmare adevarata intrebare este de ce suferim atat de mult incat am ajuns dependenti? De ce consumam substante, de ce bem mult, de ce cumparam fara limita, de ce ne dorim posturi de conducere? Pentru ca dorim sa uitam ce ne macina, dorim sa nu fim in contact cu durerea care ne copleseste cel putin cateva minute sau ore. Ne este frica de mintea noastra care ne controleaza prin durere, ne este frica sa ramanem singuri cu noi insine. Si ne distragem prin tot felul de dependente, ne mintim pe noi si pe ceilalti, ajungem sa ne izolam.

O adictie este acel comportament care ne ofera o placere de moment, o eliberare dar care pe termen lung ne aduce suferinta si ne afecteaza in mod negativ. Dar in ciuda acestui lucru, nu renuntam. De ce nu renuntam? Pentru ca avem probleme emotionale coplesitoare si nu stim cum anume sa le rezolvam singuri. Cea mai mare realizare a noastra este sa fim in stare sa ne vedem propriile nebunii, propriile forme de nevroze care ne manipuleaza inconstient. Traumele si suferintele din copilarie ne transforma in fantome infometate, golite de continuturile valoroase ale lumii interioare si dorim sa umplem acest gol cu ceva din afara. Iar dependenta vine, chiar de aici, din dorinta de a umple golul interior prin ceva adus de afara.

De ce suntem indurerati, de ce suferim? Nu este de vina mostenirea genetica sau lumea. Este important sa ne uitam la viata noastra. Am fost abuzati emotional in copilarie, am fost saraci, neglijati, abandonati, am fost abuzati sexual sau raniti emotional ani la rand. De aici vine o durere cumplita care ne compleseste. Creierul nostru a inmagazinat scheme emotionale ale durerii prin contact cu mediul care ne-a format. Ceea ce stim, ceea ce avem in sufletul nostru cauta confirmare. Nu toata lumea care consuma mancare devine dependenta de ea. Nu toti cei care consuma droguri devin dependenti de ele. Nu toata lumea care bea alcool devine dependenta. Nu toti cei ce fac cumparaturi devin dependenti. De ce au unii aceasta predispozitie si altii nu? Gabor Mate spune ca acei copii care au fost abuzati in copilarie sunt predispusi sa devina dependenti. Iar acesta nu este singurul motiv.  Cand in viata ne lipseste iubirea si conectarea cu ceilalti, creierul nostru nu se dezvolta cum trebuie.

Copilul abuzat, neiubit, neglijat are o schema emotionala care-i spune ca nimeni nu-l iubeste sau lumea nu este un loc sigur. Prin intermediul dependentelor ne simtim liberi, acceptati, normali sau iubiti. Un dependent de alcool se poate simti liber cand bea. Un altul care consuma heroina poate simti in transa lui mainile calde si iubitoare ale mamei care-l imbratiseaza asa cum nu a facut-o niciodata. Un altul care a trait sub tutela exigenta a unui tata autoritar trage toata viata lui sa ajunga “cineva cu nume”, isi neglijeaza viata intr-un job care-i da dureri de cap zi de zi si-l face nefericit si plin de el dar nu renunta caci are nevoie sa castige iubirea acelui parinte greu de multumit. Un altul a fost sarac cand era mic si ca adult va face tot ce-i sta in putinta sa aiba bani sa-si cumpere haine, sa vada frigiderul plin sau sa aiba o casa cat mai mare desi munceste zece ore pe zi si nu stie cand a avut un ultim moment de liniste.

Ca adulti ne dam viata peste cap sa scapam de ceea ce ne afecteaza la nivel inconstient! Ne dorim sa devenim mai bogati, cumparam mai mult decat avem nevoie, ne inecam gandurile refulate in tot soiul de substante care pana la urma ne distrug la propriu, vrem sa uitam, sa dovedim sau sa convingem ca…

Devenim doctori importanti astfel incat lumea sa aiba nevoie de noi, dar viata noastra personala este subjugata acestui scop. Devenim antrepenori sau directori de mari companii ca sa dovedim ca meritam sa fim iubiti si apreciati sau sa avem cu ce ne cumpara dependentele care, speram noi, vor umple golul tot mai mare. Ne drogam sau bem in speranta ca atunci cand ne trezim uitam sau toate sentimentele dureroase dispar. Sentimentele de inferioritate sau nesiguranta ne fac sa ne dorim putere, sa evadam din real prin consumul de substante, sa epatam doar sa ne putem simti bine cu noi insine. Fara dependentele noastre nu ne gasim sensul si credem ca noi doar asa suntem, nimic mai mult decat… Prin intermediul dependentelor confirmam o schema emotionala a carei menire este sa ne limiteze. Dar noi nu suntem limitati!

Cu cat mai dureroase sunt experientele noastre, cu atat mai mult eul doreste sa le trimita in inconstient apeland la diferite mecanisme de aparare. In aceste conditii evenimentele dureroase sunt refulate in inconstient prin uitare, negare, rezistenta sau rationalizare. Cand ajungem sa fim dependenti ne gasim in afara sinelui si cautam o regasire prin ele, o eliberare. Drogurile, alcoolul, etc. amplifica anumite parti emotionale. In aceste conditii psihicul este divizat in doua si continuturi din inconstient ies mai usor la suprafata constienta. Si pentru putin timp uitam de noi. Pentru a depasi cu succes reaparitia trairilor emotionale negative lucrurile trebuie vorbite, clarificate, scoase la suprafata constient si “puse pe masa deschis”, intelese, explicate si acceptate pentru ca apoi sa poata fi eliminate permanent. Altfel ele pot fi retraite iar si iar in contact cu un stimul care ne reaminteste evenimentul nedorit. Deoarece drogul sau alcoolul nu vindeca permanent, ele doar amelioreaza o stare, de aici apare si dependenta.

Iisus si Buddha au fost si ei tentati de forta distructiva a diavolului care le-a oferit putere peste oameni. Amandoi au spus nu. De ce? Pentru ca ei descoperisera in interiorul lumii lor o putere mult mai benefica, reala si aducatoare de fericire trainica. Ei nu doreau sa conduca lumea, ei doreau sa o imbunatateasca, sa ne invete pe noi oamenii prin exemplul lor cum sa devenim intelepti, cum sa gasim lumina din interiorul nostru care ne va lumina cel mai intunecat ungher al mintii si sufletului.

Putem sa ne schimbam daca ne schimbam obiceiurile!

Dependenta incepe in durere, de la o durere si se termina in durere! Si ce este de facut? Pentru a ne elibera de ceva este foarte important sa stim ce ne tine in captivitate. Apoi invatam sa traim sentimentele respective luand contact cu ele, fara a incerca sa le modificam. Prin intelegere si rabdare, acceptare si compasiune putem elimina orice atitudine sau sentiment negativ. Prin constientizare vedem clar ce anume ne altereaza perceptia si ne modifica realitatea pentru a se incadra intr-o schema deformata. Creierul nostru poate fi remodelat pentru a crea noi circuite. Putem sa ne schimbam daca ne schimbam obiceiurile!    

Indiferent daca se intampla in copilarie sau la maturitate, dezvoltarea sanatoasa sau reabilitarea sanatoasa necesita conditii adecvate. Din exterior, aceste conditii includ un mediu plin de compasiune, in care suntem vazuti si intelesi si nu criticati, atacati, stigmatizati sau incriminati. De asemenea, include nutritia. Reabilitarea include contactul cu natura.  Obtinerea unui ajutor real pentru a procesa dificultatile copilariei, adversitatile si traumele care au influentat dezvoltarea noastra in moduri negative. De asemenea, implica practici de constientizare care ajuta la dezvoltarea de noi circuite în creier. Diferenta dintre pasiune si dependenta, spune Dr. Gabor Mate, este ca intre o scanteie divina si o flacara care incinereza… Tu ce consideri ca este mai potrivit pentru tine? Sa alegi o pasiune care creeaza sentimente, emotii si trairi fericite sau dependenta care te consuma pana la epuizare si te face sa renunti… la tot?

Pasiunea creeaza, dependenta consuma!

Cele mai multe scheme emotionale arata modul in care ne-am sacrificat potentialul facand un targ pentru a mentine relatiile cu ceilalti. Schemele emotionale sunt rodul conflictelor interioare!

Prin urmare, cel mai mare ajutor si cel mai mare sprijin il gasim in noi insine. Oamenii cei mai fericiti sunt aceea care-si sunt siesi de ajuns, spune Aristotel. Atata timp cat ramanem in stadiul de copil inconstient supus dorintelor si nevoilor cadem cu usurinta prada dependentelor de tot felul si suferintei. Ne eliberam atunci cand alegem constient sa devenim fiinte inteligente libere.

 

Cu multa sinceritate si iubire,

P.S. Daca iti place ceea ce citesti si consideri ca acest articol ar putea ajuta, ofera si altcuiva posibilitatea de a afla despre el!

 

Photo: Unsplash.com, Pinterest.com, Wallpapershome

AdelaR

Author AdelaR

More posts by AdelaR

Leave a Reply

eight + 19 =