De-a lungul întregii noastre vieți, femeile iar mai nou și bărbații, investim mii de ore și mulți bani în aranjarea părului. Facem încercări disperate de a ne convinge părul să stea într-o anumită poziție, îi schimbăm constant forma, culoarea și-l tăiem în dimensiunea pe care noi sau hairstylist-ul o consideră potrivită. Pentru mulți dintre noi, din păcate, încrederea în sine sau dispoziția psihică a unei zile poate depinde „de un fir de păr”. De ce contează atât de mult?

Ne trecem zilnic mâna prin păr. Mama îi perie și-i împletește părul zilnic fiicei sale. Nepoata îi împletește părul bătrânei bunici. Sunt acele momente inconștiente în care, în timp ce privim la televizor, pur și simplu ne mângâiem propriul păr sau al cuiva drag care se află alături. De ce punem atât de mult accent pe părul nostru? De ce ne tundem dramatic părul când trăim o dezamăgire sau ne despărțim de cineva? De ce ne tundem părul când simțim că avem nevoie de o schimbare semnificativă de look? De ce femeile sunt mai grav afectate de pierderea părului decât de operația care-i amputează sânul când are cancer? Pentru că, oricât ar fi de ciudat, părul spune ceva despre noi. Pentru că această mângâiere de alintare este plăcută, este o șansă de a atinge și a vorbi, de a ne conecta în fiecare zi, cu noi înșine și cei dragi nouă. 

Încercăm prin intermediul culorii roșii sau verzi a părului să exteriorizăm aspecte ale sufletului, încercăm să le spunem celorlalți câte ceva despre noi. Căutăm să atragem atenția nu doar cu ajutorul hainelor, al bijuteriilor sau alte bunuri materiale pe care le etalăm. Podoaba capilară este și ea un element central cu ajutorul căruia comunicăm unele dintre cele mai profunde adevăruri despre cine suntem. Încercăm, prin intermediul felului în care ne aranjăm, să exprimăm aspecte cheie ale sufletului nostru. Iar acest lucru nu este ușor de înfăptuit. Încercarea de a transmite celor din jur câte ceva despre identitatea noastă, este o muncă greu de realizat. 

Din punct de vedere psihologic, între 8 și 11 ani începe conștientizarea socială a ființei umane. În această perioadă devenim motivați să cunoaștem alți oameni decât familia, ne formăm prieteni, dorim să ne integrăm în grupuri. Odată cu aceste nevoi se dezvoltă treptat conștientizarea cu privire la aspectul propriu. Felul în care vorbim sau hainele sunt alese cu mai multă grijă. Igiena personală și, implicit, părul nu mai sunt lăsate la voia întâmplării. Felul în care ne prezentăm în lume devine un ”vehicul” care scoate la lumină, pentru ca ceilalți să ne vadă, cine suntem. Iar părul, pentru că este atât de vizibil, devine automat o parte a identității noastre. Părul nostru ne ajută să definim Persona sau imaginea pe care o creăm pentru ceilalți, dar și modul în care ne definim pe noi înșine. 

Frizurile noastre oglindesc atitudinea spiritului. Perioada Hippy a anilor 1970 a demonstrat plastic relația dintre podoaba capilară și dorința de libertate. La polul opus sunt soldații, care odată cu tăierea părului li se taie simbolic și libertatea. Artiștii au adesea freze extravagante, cei care sunt obligați să respecte normele sociale se tund clasic. Cocul transmite o expresie rigidă, nici un fir de păr nu are voie să iasă din rând, libertatea și creativitatea nu-și au locul nici în viață, nici în cap. Mișcarea Punk este o declarație conștientă că ei își iau toate libertățile și nu vor să aibă de a face cu odinea și norma socială. Aspectul rebel al buclelor lăsate să cadă pe spate din pozele celor care abia au ieșit de la coafor, poate fi compensarea unei vieți banale. 

Părul este cu adevărat un limbaj non-verbal subtil și complicat. Din acest motiv este important să devenim conștienți de faptul că alți oameni nu sunt neapărat foarte atenți la ceea ce spune acest limbaj. Si este la fel de important să conștientizăm că avem o putere extraordinar de limitată asupra celorlalți. Cu mari eforturi îi putem determina să ne vadă, să le pese de noi și să ne înțeleagă în felul în care dorim atât de mult să fim înțeleși. În concluzie, ar trebui să fim toleranți cu cei care fac eforturi de a transmite cu ajutorul părului un mesaj către semenii lor. Ar trebui să fim toleranți și cu noi înșine, în același timp. Cei mai mulți dintre noi încercăm să atragem atenția celor din jur și să le comunicăm cine suntem. Ne străduim, fiecare cum poate, să ne facem înțeleși într-o manieră cât mai clară în această lume din ce în ce mai puțin înclinată către atenția și grija față de ceilalți.

Cu multă sinceritate,

P.S. Dacă îți place ceea ce citești și consideri că acest articol ar putea ajuta, oferă și altcuiva posibilitatea de a afla despre el!

 

Referințe:

Boala ca șansă, Ruediger Dahlke

Why We Think So Much about Our Hair, Alain de Botton 

AdelaR

Author AdelaR

More posts by AdelaR

Leave a Reply

2 × three =