Expertii in adictie au cazut de acord cu urmatoarea definitie, pentru a defini dependenta: adictia este “o afectiune cronica neurobiologica… caracterizata de comportamente care includ una sau mai multe dintre urmatoarele: controlul deficitar al consumului de droguri, consum compulsiv, consum neintrerupt in ciuda raului provocat si dorinta intensa.”

In urma conferintei sustinute de Gabor Mate, in Bucuresti, pe tema adictiei si traumei, doresc sa aduc in atentia constiintei noastre mesajul muncii lui de o viata: trairile emotionale din perioada copilariei au un impactul extraordinar asupra adultului de mai tarziu. Cu cat mai multe neajunsuri, suferinte si traume acumuleaza copilul in primii lui ani de viata cu atat mai mare este riscul ca viitorul adult sa devina dependent, sa dezvolte boli ale sistemului imunitar, cancer, tulburari de personalitate sau chiar sa dezvolte inclinatii criminale. Viata netraita a parintilor, necazurile si neajunsurile cu care ei se confrunta, afecteaza sanatatea mentala a copilului. Neglijenta, singuratatea, lipsa iubirii parintilor, lipsa unei relatii de atasament sanatoasa a mamei cu bebelusul ei, abandonul, “bataia rupta din rai”, toate acestea si multe altele, declanseaza comportamente care duc catre comportamente de adictie in viitorul adult.

“Nu toate adictiile au ca radacina abuzul si trauma, dar chiar cred ca toate pot fi conectate cu o experienta dureroasa. O rana este la baza oricarui comportament dependent. Este prezenta intr-un jucator de jocuri de noroc, intr-un dependent de internet, in cumparatorul compulsiv, in omul afundat in munca. Ranile nu sunt pentru toti la fel de adanci iar durerile emotionale nu la fel de sfasietoare – dar sunt acolo. Dupa cum intelegem astazi, efectele stresului suferit in primii ani de copilarie, cat si a experientelor adverse, ne formeaza psihologia si neurobiologia adictiilor din creier.” Gabor Mate

“Copilul este legat atat de extraordinar de atitudinea psihologica a parintilor si de contopit cu ea, incat nu este de mirare daca cele mai multe deraglari nervoase din copilarie au drept cauza o atmosfera sufleteasca tulburata a parintilor” Jung

“Cu totii ne formam experientele cu celalalt sex din relatia cu parintii, fratii si surorile noastre. Relatia dintre parinti, casnicia sau convietuirea lor, experientele cu fratii si surorile noastre ne modeleaza asteptarile legate de parteneriat, de iubire si sexualitate. Daca am avut norocul de a fi putut sa ne iubim parintii si in calitate de cuplu, fara sa fii trebuit sa-i idealizam, pe de alta parte fara sa fii trebuit sa-i compatimim sau sa-i dispretuim, poate chiar sa-i uram; daca am putut empatiza cu limitarile lor, grijile si problemele lor, cu eforturile, dar si cu bucuriile lor, cu sutinerea lor reciproca, cu intelegerea si increderea lor reciproca, atunci avem mai multe prespective de a gasi un partener care corespunde unor astfel de asteptari si posedam o imagine realizabila in ceea ce priveste propria noastra existenta in calitate de parteneri.”
Fritz Riemann

Ce este dependenta?

Gabor M, intelege adictia ca un atasament puternic fata de o substanta, de un job, de o persoana sau un comportament nociv. Persoana dependenta ajunge sa depinda de substanta sau comportamentul nociv pentru a-si gasi calmul, entuziasmul, pentru a se elibera pe moment de suferinta sau cauta o satisfactie cu privire la viata. Pentru domnia sa, adictia nu face referire la “boala”. Persoana dependenta are nevoie sa consume mai mut si mai mult din aceeasi substanta sau sa se implice si mai mult in acelasi gen nesanatos de comportament pentru a avea parte de efectul gratificator, recompensator.  

Copilul abuzat, neiubit, neglijat are o schema emotionala care-i spune ca nimeni nu-l iubeste, lumea nu este un loc sigur. Mesajul pe care il percepe acest copil este unul negativ, cum ar fi: nu sunt demn de a fi iubit, lumea nu ma vrea, daca mama nu este fericita in jurul meu probabil nu ma vrea nici ea. Toate aceste trairi dureroase pot fi evitate daca parintii satisfac la timp anumite necesitati pe care copilul le are. Bebele nu are nevoie de o camera aranjata cool, nu doreste mii de jucarii sau haine scumpe. Toate acestea sunt inlocuitori, pe care parintii ocupati le ofera copilului lor pentru a scapa de sentimentul de vinovatie. In schimb, copilul cauta iubire permaneta, atingere, contact pentru a simtii siguranta, el cauta hrana, compasiune, rabdare sau atentie. Cu foarte putine cuvinte, daca un copil este ingrijit si iubit intr-o maniera sanatoasa, el va avea o viata buna! Aceasta este toata psihologia de care are nevoie o familie!

Precum toate problemele psihologice, nici dependenta nu poate fi tratata atata timp cat nu poate fi inteleasa. Din exterior este usor sa judecam si sa indepartam o anumita persoana dependenta, dar cum ar fi sa ne intrebam: de ce suferi atat de mult incat ai devenit dependent? Care este perspectiva din care putem intelege situatia, din care cel dependent se poate intelege pe el insusi. Pentru a trata sufletul invadat al fiintei dependente este important, afirma G Mate, sa vedem in natura ei o persoana care sufera cumplit si nu stie de ce. Sa-i ascultam povestea vietii, dinamica relatiei de familie in care s-a format, mediul si conditiile in care a crescut. Cum ar fi ca noi oamenii sa nu izolam aceste suflete ratacite, sa nu contribuim in plus la perpetuarea adictiei lor. Ci sa avem intelegere, toleranta si compasiune, intrucat aceste valori trezesc in celalalt sentimentul ca este inteles si acceptat.

Cand ai stat ultima oara sa te gandesti ca fiintele dependente sufera nespus, sunt singure, si-au pierdut familia, prietenii, casa si rostul vietii, se distrug isi pierd identitatea si, cea mai grea incercare, sunt mereu la un pas de moarte. Cu toate acestea nu renunta! Cata durere zace in acest suflet? Nu este suficient de singur, merita sa-l alung si eu? Cum poate invata sa-si modifice comportamentul daca nu este nimeni langa el sa-l sustina, sa-i spuna ca exista o speranta! Cand sufera sau plange nu este nimeni care sa-l auda.

Dependenta nu este o intamplare, un accident. Este o continuare a istoriei care a inceput in copilarie. Daca consumi doroguri, daca bei mult, daca nu te poti desprinde de mama ta care-ti cere neincetat ajutorul si-ti dezorganizezi viata ajutand-o, daca ai un job “bun” unde muncesti pe rupte si esti nefericit, daca cumperi compulsiv…intreaba-te care este povestea ta! De aici incepe drumul schimbarii. Ca fiinte umane, ne nastem plini de entuziasm. Ceva la inceputul nostru de drum s-a intamplat si ne-a rapit acesta bucurie. Dependentul cauta o solutie in adictie, cauta bucuria pe care a pierdut-o cand…fiecare are povestea lui. Adictia il elibereaza, il trimite intr-o stare a mintii iluzorie in care frica, sinuratatea, mizeria dispar “miraculos”. Este o eliberare de moment, este un “hobby” care anihileaza stresul. Ceea ce o fiinta dependenta doreste este Normalitatea. Cine doreste sa se vindece cauta raspunsuri la intrebari ca: De ce ai atat de multa durere in tine? De ce doresti sa scapi? Ce te ameninta din interior? De ce nu te poti proteja?

Modelul compulsiv al comportamentului obsesiv, ne spune Gabor Mate, pe care cineva il doreste fara sa-l poata controla, il cauta, gaseste o placere sau o usurare temporara in acel comportament, dar sufera consecinte negative – este similar in toate dependentele. Workaholicii vor nega efectul workaholismului in propria lor viata sau in viata membrilor familiei lor. Alcoolicul va avea disponibile mereu cele mai “bune” scuze pentru a bea. Consumatorul de droguri, de tigari, de sex, de shopping… adesea vor fi vicleni si necinstiti cu privire la dependenta lor. Nu vor vorbi in mod public despre aceasta, sau chiar sa o recunoasca. Daca ar indrazni sa o faca, ar disparea mandria, aroganta. Rusinea este influenta interioara comuna in adictie, oricare ar fi obiectul dependentei!

Nu conteaza daca ne uitam la creierul unui cumparator patimas sau al unui dependent de cocaina: creierul va secreta aceleasi substante chimice, se activeaza aceleasi circuite de stimulare si motivatie. In cazul oricarui comportament dependent, este vorba de dopamina. Pentru a elibera dopamina, creierul trebuie stimulat. In cazul dependentului, stimulul este nicotina, alcoolul, cocaina,  shopping, cofeina….


La nivelul biochimic si de circuit al creierului, nu exista nicio diferenta intre dependentele de comportament si dependenta de substante – sau mai precis, ne spune Gabor Mate, este doar o diferenta cantitativa, nu calitativa. Totul are legatura cu centrele de placere-recompensare ale creierului, circuite de ameliorare a durerii, circuite de stimulare motivatie si circuite de reglare a impulsurilor. Tu stii ca nu e bine pentru tine, dar nu te poti opri!

Daca ai renuntat pentru o perioada de timp la o anume adictie, si te-ai intrebat: ce m-a determinat sa ma intoarc la vechiul comportament doar imi era bine? De obicei spui: ceva stresant s-a intamplat si nu am mai putut, am renuntat. Rezulta de aici ca propriile circuite de reglementare a stresului nu sunt pe deplin dezvoltate. Acest comportament nesanatos este o mostenire a circumstantelor copilariei. Circuitele neuronale vitale ale creierului, nu s-au dezvoltat corespunzator din cauza lipsei conditiilor potrivite.

Daca nu suntem in contact cu vocea lumii noastre interioare, daca nu o auzim, atunci corpul vorbeste clar si tare prin boli. Daca ramanem nepasatori, repetam inconstient mecanismele invatate ale dependentei. Dar, este benefic sa stim ca avem o speranta! Prin schimbarea atitudinilor mentale, putem sa schimbam aspectele exterioare ale vietii. Ne vindecam daca ne intrebam: Sunt eu o victima? De ce fac asta? Nu ma simt valoros, apreciat? Sau este un model pe care-l urmez inconstient? De ce depind de aceste convingeri daunatoare care-mi transforma viata in haos? Daca problemele mele nu sunt probleme? Daca ele sunt situatii pe care daca le-as vedea ca circumstante, unele dificile, altele nu, as putea gasi rezolvarea? Cum intru in contact cu partea mea sanatoasa? De ce nu pot cere ajutor? Toate fiintele isi pot schimba obiceiurile! Aceste obiceiuri pot fi constientizate! Cauta sa te intrebi daca doresti sa stii despre tine, pentru ca doar cei care stiu cate ceva despre ei, se pot ierta cu mai multa usurinta si cu draga inima! Pentru ca acolo unde cineva intreaba, cineva va raspunde, intotdeauna! Si daca nimeni nu intreaba, cine ar putea fi responsabil sa raspunda?

 

Cu multa sinceritate,

P.S. Daca iti place ceea ce citesti si consideri ca acest articol ar putea ajuta, ofera si altcuiva posibilitatea de a afla despre el!

 

Photo: Unsplash.com,

AdelaR

Author AdelaR

More posts by AdelaR

Join the discussion One Comment

  • Laura Marinescu spune:

    Bună ziua,
    Am citit articolul dvs și mi a plăcut mult… E scris bine și conține mult adevar;
    Întrebarea mea este care sunt pașii de urmat pentru a ieși dintr o dependenta, mai exact o dependenta fata de o persoana?
    Ca nu este suficient sa înțelegi radina suferinței, a rânji care te a adus acolo.
    Multumesc
    Laura Marinescu

Leave a Reply

five − three =