In dictionar, cele doua emotii, Compasiunea si Mila, sunt definite la fel. Dar este oare asa? Emotiile sunt expresii ale experientelor noastre psihologice si fiziologice. Acestea arata stare de spirit, temperamentul, motivatia. Emotiile ne pot instiga comportamentul si pot influenta modul in care interactionam cu oamenii si circumstantele.

Ce este Compasiunea? Este benefica, ne poate ajuta?

Cuvantul Compasiune inseamna a suferi. Avand Compasiune pentru noi insine nu este cu nimic deosebit fata de a avea Compasiune pentru celelalte fiinte! De ce? Ar fi dificil sa simtim Compasiune pentru cineva, fara sa observam ca acel cineva sufera. Daca trecem pe langa un om al strazii ignorandu-l (gandindu-ne ca-si merita soarta), nu avem cum sa simtim ce inseamna suferinta din viata lui! Cand suntem Compasionati, inima noastra raspunde durerii celuilalt! Si atunci ne incarcam de caldura sufleteasca. Ne dorim sa ajuta, sa ingrijim persoana suferinda sau cel putin ii dorim in gand sa se elibereze de toate suferintele si cauzele lor.

Atunci cand cultivam in sufletul nostru Compasiunea nu judecam. Si mai degraba oferim bunavionta sau un gand intelept atunci cand cineva face o greseala. Inseamna sa intelegem ca a gresi, a fi imperfect si vulnerabil, face parte din a fi Om. Face parte din experienta drumului fiintei umane. Sa ne amintim acest lucru, asadar, atunci cand ne judecam fara mila, cand ne criticam pentru diversele lipsuri sau neajunsuri! Sa ne amintim atunci cand ne ignoram durerea cu o mentalitate rigida si inconstienta, ca auto-compasiunea inseamna sa fim amabili si intelegatori cu noi insine. Inseamna sa actionam in ajutorul si beneficiul nostru. Prin compasiune invatam sa ne acceptam Umanitatea!

In viata lucrurile nu vor merge mereu asa cum le-am planuit, vom pierde lucruri, oportunitati, iubiri, persoane. De multe ori vom avea vise pe care nu le vom transpune in realitate, vom face greseli, uneori mari! Dar aceasta este viata, si ea nu este rea, deloc! Cu cat ne vom deschide mai mult inima catre aceasta realitate, in loc sa ne luptam constant cu ea, cu atat mai multa Compasiune pentru noi insine, si altii, vom avea! Cand vom putea simti instinctual compasiune pentru noi, vom putea simti si pentru altii! Si atunci ne va fi clar ca toata lumea sufera, dar cei care sunt buni cu ei sunt buni si cu altii, iar acestia din urma sufera mai putin!

Compasiunea este posibilitatea de a vedea clar suferinta pe care o traim noi sau alte persoane. Sentimentul de compasiune cultivat in sufletul nostru ne ofera intelegerea faptului ca nu suntem separati de suferinta. Compasiunea este mostenirea mantuitoare a sufletului nostru si este in fiecare dintre noi. Este considerata de majoritatea religiilor una dintre cele mai mari virtuti pe care le poate avea omul! Este perceputa ca o parte a emotiei iubirii si o consider temelie a umanismului, a studiului valorilor și preocuparilor umane. Este un sentiment puternic, plin de pasiune si vigoare. Persoanele compasionate sunt alimentate de dorinta de a alina suferinta sau nenorocirea cuiva. Au atributele de a fi milostive, iertatoare.

Oferind compasiune, putem simti durerea altcuiva. Putem astfel ajuta sau ne putem ajuta prin empatie, implicare si pasiune, sa cream o experienta diferita. O reactie sincera si compasionata poate alina nivelul de durerea prin care cineva sau noi trecem. Compasiunea este sentimentul prin care ne exprimam ingrijorarea sau durerea pe care o simtim pentru cineva. Experimentam aceste senimente asa atunci cand nu simtim superioritate fata de suferinta acestuia sau nu gandim ca el este vinovat pentru nefericirea lui. Lucrul acesta ne face sa intelegem ca persoana ajunsa in suferinta nu a gasit suficiente resurse mentale pentu a se elibera.

Compasiunea este un sentiment cu o vibratie pozitiva inalta, dirijat de motive lipsite de orice interes. Fiind Compasionat nu ne putemi simtii superiori celorlalti, nici inferiori. Suntem langa ei, suntem cu ei!

Cand spunem unei persoane ”Imi este mila de tine!”, consider, acum, ca acest lucru este o insulta. Dar, cand spunem” Stiu prin ce treci, am fost si eu acolo! Sau “Ai toata compasiunea mea”, sentimentul pe care-l primeste persoana in suferinta este reconfortant, linistitor.

Compasiunea este sentimentul sincer si neconditionat de a ajuta o fiinta care sufera.

Ce este Mila?

Experimentand Mila si Compasiunea, pot afirma: Compasiunea este un sentiment mult mai nobil si mai maret decat Mila. Mila isi are radacinile in frica, intr-un sentiment de aroganta, uneori intr-un simtamant de genul ”bine ca nu sunt eu acela”. Atunci cand avem Mila pentru cineva, vedem persoana respectiva neajutorata si o compatimim cu mila nostra, neaducand nici o speranta, si adancind-o mai mult in deznadejde. Vazand pe cineva sau pe noi insine ca victime, ramanem in stadiul de victima. Si daca suntem ingrijorati de ceva cum oare ne mai putem preocupa sa iesim din situatie?

Mila are un element care ne face sa ramanem superiori oricarei conditii de suferinta prin care trece o persoana careia ii oferim mila noastra. Cu alte cuvinte, putem simti tristete pentru cineva pentru ca apoi sa ne fie mila de respectiva persoana, dar nu suntem implicati, nu simtim responsabilitate pentru situatie. Mila ne tine la distanta fata de cei aflati in suferinta. Expresii precum: “A ajuns la Mila lumii! A ajuns la Mila vecinilor!” nu arata implicare si nici noi nu simtim durerea acestuia de la o asa “distanta”.

In Mila este un sentiment de atasament prezent care te face sa simti vinovatie sau obligatie fata de cel care sufera. Prin Mila ne usuram propria constiinta vinovata. Pentru ca o persoana sa simta Mila fata de o alta persoana, aceasta trebuie sa fii experimentat durerea intr-un fel sau altul si sa simta ca acea persoana nu merita o asa soarta. Uneori Mila poate lua forma nemultumirii sau a dispretului.

Daca pot face o comparatie evidenta intre Mila si Compasiune, pornind de la noile mele valori si intelegerea actuala despre viata, as spune: Este ca si cand ai avea o vaza in care ai o floare si ai grija de ea pentru natura ei fragila. Intr-o alta vaza ai o alta floare, la fel de frumoasa, dar este de plastic, deci nu necesita ingrjire speciala.

Un studiu efectuat de The National Institutes of Health(USA), privind imagistica creierului, arata ca “centrii placerii” din creier (partile care devin active atunci cand experimentam mancatul unui desert delicios, cand facem sex, cand ne gandim la bani), sunt in acelasi fel activate cand privim un act de caritate, cand oferim Compasiune. Un studiu complementar al Universitatii British Columbia, arata ca si copiii mai mari de doi ani simt mai multa placere atunci cand ofera decat atunci cand primesc cadouri. Un alt studiu arata ca pupilele ochilor sugarilor se largesc atunci cand vad pe cineva in nevoie (semn de ingrijorare) si se maresc atunci cand considera ca pot ajuta sau vad pe altcineva ajutand acea persoana, sugerand ca ei s-au simtit mai bine.

Bebelusii de patru sau cinci luni vor incerca sa o ajute pe mama lor, daca acesteia i-a scapat ceva pe jos. Cercetarile realizate de David Rand de la Universitatea Harvard arata ca primul impuls al adultilor si copiilor este de a ajuta pe altii, nu de a concura impotriva lor. Acest lucru este sustinut si de Dale Miller de la Stanford’s Graduate School of Business. Compasiunea inseamna sa simti ce simte si cealalta persoana, iar acest lucru face posibila o legatura invizibila intre cei doi. Cercetarile in domeniul psihologiei pozitive sugereaza ca legaturile dezinteresate material cu alte fiinte ne ajuta sa avem o sanatate mai buna sau sa ne acceleram recuperarea dupa o boala.

Compasiunea este parte evoluata a naturii umane. Este o alternativa a laturii noastre egoiste.

Cum sa aratam compasiune?

Mesagerii pe pamant ai Compasiunii, Buddha, Iisus, Allah, Dalai Lama, Maica Tereza, nu vad persoanele pe care le ajuta si pentru care se roaga ca niste victime, ci mai degraba ca niste suflete ratacite care au mare nevoie de ajutor pentru ca trec prin momente dureroase. Au nevoie de o inima care sa li se deschida, de un sprijin, de o emotie sincera de care sa se agate pentru a putea spune “nu sunt singur!”. Aratand Compasiune, devenim speranta de care un om in suferinta are nevoie pentru a trece cu mai multa usurinta coborasurile vietii.

Nici unul dintre aceste cuvinte nu inseamna, in mod necesar, ca trebuie sa luam masuri pentru a ajuta sau pentru a scuti suferinta fiintei care a declansat in noi Compasiune, Mila sau Simpatie. Este suficient sa ai un gand bun fata de acea pesoana. Mila isi are radacinile infipte in frica.(frica de Dumnezeu). Cand frica atinge durerea cuiva, se transforma in Mila. Cand iubirea atinge durerea cuiva se transforma in Compasiune.

Pentru a intelege si oferii Compasiune este important sa intelegem ca noi toti suntem la fel, dorim cu ardoare sa fim fericiti si suferim la fel. Urmatoarea poveste are menirea de a arata diferenta dintre Compasiune, Mila si Aroganta:

Intr-o zi un discipol veni la maestrul sau si-l intreba: Ce este Compasiunea?

Acesta il aduse pe micut pana in dreptul unei ferestre. Il ruga sa se uite la coltul strazii unde era un cersetor. Ei se uitau la acesta de ceva vreme si au vazut trecand pe langa cersetor o batrana care i-a dat o moneda de aur, un negustor care i-a dat cinci monede si un baietel care i-a dat o floare.

Maestrul intreba discipolul: Care dintre acestia trei crezi tu ca a aratat mai multa Compasiune pentru cersetor?

Tanarul raspunse: Nugustorul!

Maestrul a zambit, apoi a explicat: Atunci cand batrana a trecut pe langa cersetor aceasta era infuriata de conditia lui saracacioasa si i-a dat bani din Mila. Cand negustorul a trecut pe langa cersetor, el a observat un grup mic de persoane care vorbeau despre cersetor. El a dorit sa arate acestor persoane ca este avut, ca are suflet bun si-i place sa ajute. Baiatul avea cateva flori in mana culese pentru mama lui. Cand a trecut pe langa cersetor i-a zambit si i-a dat acestuia o floare.

Prin cultivarea Compasiunii dobandim obiceiuri sanatoae si benefice, atat noua cat si relatiilor cu ceilalti: renuntam la judecati sau barfe, ii putem ajuta cu mai multa usurinta pe cei care au nevoie, acceptam si intelegem mai usor persoanele cu care interactionam, devenim placuti prin linistea sufleteasca pe care compasiunea o cultiva in inima noastra, ne straduimi mai mult sa pastram o atmosfera de pace si intelegere acasa dar si oriunde altundeva ne gasim. Daca ne dorim cu adevarat sa fim extraordinari, deosebiti de toti ceilalti, este important sa cultivam toate aceste virtuti. Iar acest lucru va face diferenta! Intotdeauna!

Cercetarile recente mai sugereaza ca in zilele nostre copiii sunt mai putin empatici sau compsionati decat erau in urma cu doar zece ani. Cresterea factorilor de risc social si provocarile, cum ar fi saracia, stresul, agresiunile sau bolile mentale, fac mai dificila dezvoltatrea unui nivel ridicat de empatie. Copiii foarte stresati considera ca este dificil sa-si inteleaga si sa-si reglementeze propriile emotii. Si cum ar putea sa dezvolte compasiune pentru altii? Empatia presupune capacitatea de a identifica emotiile, de a le intelege si de a le raspunde in mod corespunzator.

Daca mergem la sala de sport, consideram ca este suficient sa mergem dor o singura data pentru a vedea rezultatele dorite? Sau daca am mers doar o data este suficient pentru a avea rezultate care sa dureze? La fel se intampla lucrurile si in plan psihic! Orice caliatate pe care tindem sa o dobandim, precum cunoasterea de sine, dezvoltarea empatiei si a compasiunii, rezolvarea pasnica a problemelor, trebuie invatate riguros si practicate un timp. Bineinteles, daca dorim sa avem castiguri si rezultate comportamentale constante, conforme cu valorile noastre morale!

Sa devenim compasionati, inseamna sa experimentam un extraordinar echilibru emotional! Inseamna sa devenim mai calzi si intelegatori cu noi insine si alte fiinte. Ne vom simti eliberati acceptandu-ne natura fragila si vulnerabila a sufletului. Compasiunea ne antreneaza sa fim mai fericiti, deoarece ajungand sa fim multumiti cu ceea ce avem, devenim mai recunoscatori. Pentru a dezvolta obiceiuri pozitive, care ne ajuta sa fim mai fericiti si care ne ajuta sa promovam nivelurile inalte ale fericirii globale, este important sa ne implicam. Sa ne exprimam mai des recunostinta fata de ceea ce viata ne ofera, sa nu uitam repede momentele fericite. Sa ne dorim mereu sa fim cea mai buna varianta a noastra, fara sa ne comparam cu alte fiinte. Sa facem acte de caritate. Sa ne deschidem sufletele, pentru noi si pentru toate celelalte fiinte cu care impartim planeta.

Sa ne deschidem inimile complet inseamna sa permitem ca in noi sa ia nastere compasiunea atotcuprinzatoare, neinfricata ce alimenteaza vietile tuturor acelora care vor cu adevarat sa-i ajute pe semenii lor! Compasiunea nu este un simplu sentiment de simpatie pe care-l manifesti pentru cineva, nici simpla caldura sufleteasca pentru omul aflat langa noi, ori recunosterea a nevoilor si durerilor acestuia. Compasiunea inseamna toate acestea, insa, este in acelasi timp o determinare sustinuta si practica de a face tot ceea ce este posibil si necesar pentru a-i alina durerea cuiva.

In concluzie, la vederea suferintei cuiva prima noastra reactie ar trebui sa fie o profunda compasiune, nu simpla mila! Pentru ca doar asa ne vom putea da seama cat de orbi am fost pana atunci la suferinta si durerea noastra sau a altora. Vom realiza ca suferinta pe care o simtim si o vedem la noi este doar o infima parte din durerea lumii. Toate fiintele, pretudindeni, sufera! Lumea in care traim este plina de suferinta si durere! Dar… totul poate lua o nota pozitiva daca alegem sa ne alimentam sufletul cuCompasinune. Sa ne lasam inimile sa mearga in intampinarea lor cu nelimitata Compasiune, spre alinarea suferintei sufletului nostru si a tuturor fapturilor.

 

Cu nelimitata si sincera Compasiune,

 

Daca iti place ceea ce citesti si consideri ca acest articol ar putea ajuta, ofera si altcuiva posibilitatea de a afla despre el!
PS. Voi reveni cu un articol despre cum sa trezim Compasiunea in sufletu nostru si cum sa meditam asupra ei.

AdelaR

Author AdelaR

More posts by AdelaR

Leave a Reply

18 − twelve =