Crede în tine! De câte ori ai auzit acest mesaj pe care ți-l spunea familia și prietenii tăi, l-ai auzit în emisiuni de televiziune, filme, mituri și legende, l-ai citit în cărți. Ți se spune că dacă crezi în tine poți realiza orice. Este adevărat că poți realiza orice iți propui, dar realizările nu pot deveni realitate doar prin credință. Credința, în general și credința în tine, în mod special sunt factori motivaționali importanți, dar pentru a reuși este nevoie de implicare, devotament, dedicație. Cu toate acestea, știm că a avea încredere în noi și a ne accepta pentru cine suntem este un factor important în dobândirea succesului și a bucuriilor zilnice, în a avea relații sincere. Respectul de sine joacă un rol important în a trăi o viață înfloritoare. Ne oferă credință în abilitățile noastre și motivația de a le duce la îndeplinire, ajungând în final la împlinire, pe măsură ce navigăm prin viața cu o perspectivă pozitivă.

În psihologie se face distincție între două feluri de mândrie: mândria autentică care corespunde cu încrederea în sine și mândria egoistă, hybris sau aroganță. Prima este trăsătura de personalitate care te face să te simți bine în pielea ta, încrezător, productiv și este legată de trăsăturile de personalitate dezirabile din punct de vedere social, cum ar fi faptul că suntem agreabili, conștiincioși și stabili emoțional. A doua tinde să implice egoism, aroganță și este legată de trăsături nedorite din punct de vedere social, cum ar fi desagreabilitate, agresivitate. Caracterizează persoanele cu stimă de sine scăzută și predispuși la rușine. Hybris înseamnă, conform DEX, mândrie nemăsurată a unui individ și supraapreciere a forțelor și libertății sale în confruntarea cu destinul. 

Acele ființe rare și deosebite care încearcă să-și îmbunătățească stima de sine caută în esență să genereze sentimente de mândrie autentică, mai degrabă decât orgoliu hybristic sau aroganță. Cu alte cuvinte, unii vor să devină mai încrezători, alții aroganți. Încrederea în sine și aroganța reprezintă două fațete distincte ale mândriei. Stima de sine tinde să ne motiveze să afișăm comportamente pro-sociale, ne motivează să muncim persistent pentru a ne atinge obiectivele, ne face generoși. Aroganța tinde să ne motiveze spre comportamente antisociale concentrate pe atingerea dominării altora, ne face agresivi și ostili.

Când suntem aroganți dezvoltăm sentimente iluzorii excesive despre propria persoană, aspect care nu echivalează în niciun caz cu iubire autentică. Dacă nu admitem că putem greși sau suntem mereu dornici să apărem cu o imagine perfect agreabilă în fața celorlalți, atunci suntem aroganți. Aș spune că este o formă de egoism, caracteristică, printre altele, persoanelor narcisiste. Pe de altă parte, respectul de sine ne determină să ne valorificăm potențialul. Încrederea în sine vine la pachet cu aprecierea autentică a ceea ce suntem noi înșine. Valorizarea în sine nu se modifică în funcție de schimbările în greutate, părerile negative ale celorlalți și alte situații. Evenimentele exterioare nu ne afectează „ființa” cu ușurință, când avem încredere în noi. 

Stima de sine se referă la simțul general al unei persoane față de valoarea sa. Poate fi considerat un fel de măsură a cât de mult o persoană „se apreciază, se aprobă, se valorizează sau cat de mult îi place de ea.” (Adler & Stewart, 2004).

Potrivit expertului Morris Rosenberg, stima de sine este pur și simplu atitudinea unei persoane față de sine (1965). El a descris-o ca fiind o „atitudine favorabilă sau defavorabilă față de sine”. Psihologia vorbește despre mai mulți factori care ne influențează încrederea sau aroganta, cum ar fi: factorii genetici, personalitatea, factorii de mediu, educația, sănătatea, vârsta, etc.

Cum recunoaștem o persoană care are încredere în sine față de o alta care este arogantă

O persoană care are încredere în sine prezintă anumite caracteristici: cand este criticată, nu răspunde agresiv sau jignitor, își recunoaște greșelile, oferă și primește complimente într-o manieră naturală, între ceea ce spune, face și arată, felul în care vorbește și se mișcă este o armonie firească, lipsită de prefăcătorie, este asertivă. Persoanele cu stimă de sine ridicată sunt curioase și nu se tem să-și manifeste curiozitățile, să discute despre experiențele, ideile și oportunitățile lor.

O persoana care are încredere în ea, este aceea care se apreciază pe ea însăși dar și pe celelalte persoane, caută să aibă o viață împlinită și trăită cu sens, este capabilă să sape adânc în ea, este creativa, ia decizii în nume propriu și este responsabilă de rezultatele acestora, ascultă ceea ce alții au de spus și se conformează sau nu în funcție de circumstanțe, vede lumea în termeni realiști, îi acceptă pe alții așa cum sunt, îi ajută pe ceilalți să aibă încredere în ei, își depășesc cu ușurință problemele din viața lor, au relații sănătoase și respectuoase cu ceilalți, își trăiesc viața conform anumitor valori moral, își spun opiniile celorlalți cu calm și amabilitate și împărtășesc dorințele și nevoile cu ceilalți, se străduiesc pentru binele altor oameni (Smith & Harte, n.d.).

O persoană arogantă se crede superioară celorlalți, îi subestimează și nu va evita să arate într-o manieră obraznică acest lucru, este tupeistă, are o conduită agresivă, nu acceptă să i se spună că a greșit, are o mentalitate rigidă, acțiunile lor sunt sfidătoare și impertinente, nu țin seama de sentimentele celorlalți. Aroganța implică dorința de a domina, dar și un fel de încredere excesivă în propriile abilitățile de a câștiga în mai toate circumstanțele fără să țină seama de consecințe.

O caracteristică a oamenilor aroganți este faptul că ei caută în permanență admirația celorlalți, lăudându-se constant cu ceea ce sunt ei și ce au obținut. Ei simt o mare admirație față de cei care îi adoră și îi laudă, dar îi urăsc pe aceia care sunt indiferenți față de ei. O persoană arogantă este de obicei fermecătoare când o întâlnești prima dată. Extroversia și carisma sa îi captivează pe mulți, dar aceste farmece nu durează de obicei, deoarece ies în față lipsa empatiei, disprețul, egoismul și resentimentele. Se străduiesc să-și compenseze slăbiciunile, nesiguranțele, vorbind tare, imbracand haine extravagante sau aranjându-se excesiv pentru a atrage atenția. 

Mândria și aroganța îi separă pe oameni. Nimănui nu-i place să fie în preajma cuiva care are asemenea trăsături. Prin comportamentul lor, lasă impresia că nu au nevoie de nimeni. Ei înșiși își sunt suficienți. 

David Hume spunea: „Atunci când oamenii sunt cei mai siguri pe ei și cei mai aroganți, ei fac cele mai banale greșeli, lăsându-și părerile în voia pasiunii, fără să recurgă la deliberarea potrivită care numai ea singură îi ferește de cele mai mari absurdități„

Pentru noi ființele, încrederea în sine reprezintă un izvor de sănătate emoțională, fericire și ne ajută să avem relații satisfăcătoare. Încrederea în noi înșine nu este un panaceu, este un beneficiu, un bine pe care ni-l facem singuri. Această încredere odată atinsă nu ne va rezolva singură problemele și nu ne va ajuta să trăim o viață lipsită de greutăți și suferințe. Dar, garantat, ne va ajuta să găsim curajul de a depăși multe obstacole, de a găsi soluții în situații dificile, de a încerca lucruri noi, de a construi rezistență mentală și emoțională pentru a ne reîntoarce din eșec. Bineînțeles că pentru a dobândi încredere în noi trebuie să lucrăm continuu, această realizare cere de la noi mai mult decât am fi dorit. Dar….merită toată osteneala!

Cu multă sinceritate,

P.S. Dacă îți place ceea ce citești și consideri că acest articol ar putea ajuta, oferă și altcuiva posibilitatea de a afla despre el!

 

Photo: Unsplash.com

 

 

Referinte:

Psychology Today – The Key Difference Between Pride and Arrogance
APA PsycNET – Pride and perseverance: The motivational role of pride.

AdelaR

Author AdelaR

More posts by AdelaR

Leave a Reply

20 − 5 =