CG Jung, S Rinpoche și Blaise Pascal făceau aceaste afirmații cu ceva timp în urmă:
Indiferent cât de absurd ar părea, oamenii ar face orice pentru a evita să stea faţă în faţă cu propriul lor suflet. CG Jung
Suntem atât de înclinaţi să privim în afara noastră încât am pierdut aproape complet accesul la fiinţa noastră interioară. Ne îngrozeşte să privim spre interior, deoarece cultura noastră nu ne-a oferit nici un indiciu despre ce vom găsi acolo. Am putea chiar crede că procedând astfel riscăm să înnebunim.(…) De aceea ne facem viaţa atât de agitată încât să eliminăm cel mai mic risc de a privi în noi înşine. Sogyal Rinpoche
Singura cauză a nefericirii omului este că nu poate sta liniștit în camera lui. Blaise Pascal
Dar abia acum pare că avem răgazul de a pricepe sensul!
Este cu adevărat o provocare! Să te ridici dimineață din pat, să traversezi încă adormit și fără sens dormitorul, să mergi până la bucătărie, sa stai la soare în balcon pe fotoliu și apoi să vii leneș și plin de plictiseală pe canapeaua din sufragerie: Așa se termină azi ziua! Este cu siguranță o provocare faptul de a sta liniștit în casă. Pentru mulți dintre noi această nouă realitate pare a fi începutul unui tip de tortură mentală marca 2020. Cum ai putea constrânge mai mult sufletul liber al omului călător decât obligându-l să stea între zidurile casei lui? Și totul se întâmplă taman când el poate merge oriunde, când el știe ca toată planeta îi stă la dispoziție.
Este o ironie a sorții!
Suntem atât de înclinați să privim în afara noastră încât trebuie să mergem mereu undeva, să facem mereu ceva, să căutăm locuri noi, oameni noi pentru a ne simți vii, pentru a da un sens existenței noastre. Miile de ani de evoluție ne-au arătat că acesta este drumul. Acum nu ne putem întoarce la modul în care viața a fost înainte, nu pentru moment, cel puțin. Ce putem face? Cum ne vom adapta fără nevroze? Oare coronavirusul ne-a adus viitorul mai devreme decât ne așteptam? Ce se întâmplă dacă am descoperi, chiar și forțați de circumstanță, că noi avem o comoară în interiorul nostru care ne ajută în orice situație? Oricât de dificilă este sau pare că este. Să fim siliți să stăm în casă în ciuda naturii noastre extroverte este o încercare grea dar necesară. În plus această situație ne oferă o serie de beneficii curioase.
Mintea, ne încurajează să gândim pentru a gestiona situația. Suntem obligați să devenim creativi pentru a nu muri de plictiseală. Să ne amintim cu duioșie că dintre toate ființele de pe pământ, doar noi oamenii ne putem schimba obiceiurile. Doar noi oamenii avem mintea cea de toate zilele cu ajutorul căreia putem schimba propriului destin. Doar noi ființele umane putem schimba aspectele exterioare ale vieții prin schimbarea atitudinilor mentale. Dacă toate nemulțumirile și frustrările personale ar veni din exterior, ar fi imposibil să facem ceva în acest sens. Însă pentru că își au originea în felul în care gândim, în minte, atunci avem o Speranță!
Avem răgazul în această perioadă să corectăm anumite abordări pe care le-am ales în grabă și care s-au dovedit a fi nefavorabile pe termen lung. Poate până acum nu am avut timp să facem schimbarea la care adesea ne gândeam și iată că a venit această oportunitate care are potențialul de a ne motiva.
Poate suferi din cauza nemulțumirilor legate de locul de muncă. Ai vrut să-l schimbi dar nu ai găsit momentul potrivit. Poate suferi din cauza unei relații în care te simți tot mai nefericit. Poate un prieten te dezamăgește constant și nu ai găsit prilejul să-i spui ce gândești. Poate doreai de mult să vorbești cu o rudă la care te gândești adesea și nici până azi nu ai sunat-o. Poate dorești să ceri scuze cuiva pentru că l-ai rănit. Poate dorești să ierți pe altcineva pentru că ai avut timp să te gândești și ai realizat că situația nu era așa de gravă cum credeai atunci. Poate vrei să renunți la un obicei nesănătos. Poate vrei să adopți un obicei bun.
Acum, avem timp să realizăm că o mare parte din suferința pe care o îndurăm este inutilă. Este creată de mintea nostră care nu este supusă observării. Suferința creată poate fi o formă de neacceptare, o formă de rezistentă inconștientă faţă de felul în care se prezintă anumite aspecte și situații.
Viața ne oferă o perioadă de gândire în confortul casei noastre, ne creează o ocazie în care mintea poate să-și pună conținuturile în ordine. Suferințele, fricile, resentimentele și speranțele sunt mai ușor scoase la suprafață, mai ușor de îmblânzit. Încet, încet, mai întâi anxioși, apoi cu ceva mai mult curaj, începem să luam cunoștință de noi înșine.
O alta îndeletnicire cu care ne putem ocupa timpul în mod plăcut în timp ce stăm acasă este să retrăim prin intermediul sutelor de poze pe care le avem din vacanțe amintirile acelor timpuri plăcute. Putem citi așa cum nu am făcut-o până acum, putem medita, putem să ne pregătim pentru un examen viitor, putem învăța un joc nou, putem dansa, putem explora lumea cu ajutorul internetului, putem sta pur și simplu degeaba, putem dormi, putem să revedem serialele preferate sau putem urmări filme și documentare. Putem face curat în dulapurile de haine sau cele din bucătărie, aceasta este o tehnică dovedită a fi eficientă în a calma mintea. Dacă natura noastră este una mai agitată și această liniște ne scoate din minți, nu putem să rămânem ancorați în prezent, putem începe să facem planuri de viitor. În imaginația propriei minți te poți transpune oriunde, aici numai tu setezi granițele.
Un exercițiu benefic nu doar în situații de criză, ci mereu, este cultivarea liniștii mentale. Acest izvor de beatitudine ne pune în legătură cu sinele suprem, acea instanță morala care setează norme si legi etice cu ajutorul cărora putem trăi o viață lipsită de suferință. Este important să reținem că atâtă timp cat ne lipsește disciplina interioară care calmează mintea, indiferent care sunt împrejurările sau condițiile exterioare, ele nu vor aduce niciodată bucuria si fericirea la care visăm. Dacă însă acum depunem efortul de a cultiva această calitate interioară, calmul mintii, chiar daca situația este așa cum este sau ne lipsesc unele posibilități pe care în mod normal le-am considera necesare pentru a ne simți împliniți, tot vom putea trai o viață plină de bucurie.
Cât timp stam în casă să ne gândim cu toleranță si compasiune la toate ființele care suferă din cauza epidemiei de coronavirus, la toate ființele care au decedat, la cele care sunt bolnave și vulnerabile, la bunicii noștri, la ființele care-și plâng cu durere morții, la cele care și-au pierdut casa sau locul de muncă, la toate ființele care sunt deznădăjduite și singure. Această ocazie unică pe care o trăim vine cu o încărcătură emoțională aparte. Poate fi o oportunitate de a trezi latura spirituală adormită a sufletului nostru. Iar scopul primordial al spiritualității este autodisciplina, bunătatea, toleranța sau compasiunea. Acum mai mult ca oricând, în loc să-i criticăm pe alții, ar trebui să ne evaluăm pe noi înșine. Să conștientizăm că înverșunarea, lăcomia, lipsa de respect pentru tot ce există aduce suferință, acțiunile noastre îi afectează pe ceilalți în aceeași măsură în care ne afectează pe noi.
Oameni buni, să ne amintim cu duioșie că într-o bună zi această situație în care ne găsim va trece, ne vom recupera libertatea. Lumea va fi din nou a noastră, o vom putea cutreiera în lung și-n lat încă o dată. Dar în timp ce ne găsim în această temniță colectivă, cu inconvenientele ei evidente, am putea învăța să prețuim libertatea, am putea învăța să ne câștigăm omenescul, demnitatea, respectul. Să privim izolarea ca o ocazie extraordinară de a-l asculta pe Dumnezeu, caci el vorbește în fiecare din noi. De ce să nu fim politicoși și Să-L ascultăm!
Trăiam vieți active dar inconștiente deconectați de minimele valori morale, setați să ne împlinim visuri materiale, umblam mecanic de ici-colo ca într-un fel de ceață, eram într-un fel de transă hipnotică. Trăiam ca într-un vis bolnăvicios în care toți vorbeam în simboluri, pluteam prin această ceață de simboluri și sentimente inconștiente.
Cioran spunea că bolile ne-au fost date ca să ne aducă aminte că între noi și viață contractul poate fi reziliat în orice clipă. Această situație ne oferă timpul necesar de a ne întreba: am trăit până acum o viață senină, plăcută sau nu? sunt un om bun sau nu? ce pot face să-mi fie mai bine? cum pot să-mi schimb viața, să fiu mai bun?
Ce ar fi să privim această ”suferință” ca o pregătire pentru conștientizare, pentru o viață mai senină și de ce nu pentru iluminare;
Nutresc Speranța ca gratitudinea inimilor noastre îndurerate să îmbrățișeze tot Universul.
Cu multa sinceritate,
P.S. Daca iți place ceea ce citești și consideri că acest articol ar putea ajuta, oferă și altcuiva posibilitatea de a afla despre el!
Recomand acest articol care m-a inspirat pentru a scrie acest articol.
https://www.ft.com/content/c8114022-650e-11ea-abcc-910c5b38d9ed
Photo: Unsplash.com,
