File de jurnal! India, locul mistic in care ma simt ca acasa.
Iata-ma ajunsa pentru prima data in Varkala, India. Este prima iarna calda pe care o traiesc. Este o caldura aparte aici, o vreme tropicala care nu ma lasa sa-mi imaginez ca sunt in luna Ianuarie. Este pentru prima data in viata cand imi petrec ziua de nastere imbracata in haine de vara. Si cu toate acestea, simt ca acest an nu este primul an pe care l-am trait asa. Am sentimentul ca intr-o alta viata, nu foarte indepartata, toate zilele vietii mele erau ca aici… calde. Stiam de undeva aceste trairi, imi apareau foarte familiar. Este curios cum imi invadeaza sufletul o amintire veche de multi ani, parca ar dori sa fie retraita ca si cand ieri s-a intamplat. Este vorba de primul film la cinema pe care l-am vazut cu tata, era un film indian care se numeste “O floare si doi gradinari”. Eram mica, atat de mica incat tata m-a tinut pe umerii lui sa pot vedea ecranul! Simt acum ceea ce simteam atunci; corpul meu este cuprins de o traire puternica care a patruns in mine ca o amintire. Si ma intreb acum ceea ce atunci nici nu intelegeam: Sa fie, oare, evocarea unui destin trecut?
Noaptea este liniste si cald. Zaresc din spatele unui bananier Luna rosiatica si maiestuoasa care lumineaza curtea ca un felinar aprins doar pentru mine. Mi se pare halucinant sa spun ca “la mine in curte” este un bananier pe care se aseaza seara, din cand in cand, un liliac! Gasesc aici, in special seara, o liniste cu care ma identific de parca ar face parte din mine insami. Copil fiind, ca si acum, cand ascult muzica indiana redescopar un ritm care ma armonizeaza cu toata fiinta mea.
Calatorind doar in Europa, mi-am setat asteptarile in functie de ceea ce cunoscusem si traisem pana acum. Pana sa ajung aici, am visat o Indie care nu se compara cu realitatea, deloc. Am negat cu vehementa orice impuls care m-ar fi putut aduce aproape de realitate. Ceea ce am vazut pana acum in materie de forme de relief, peisaje, vegetatie si pasari, oameni si locuri… totul este absolut fabulos! Am vazut multe specii de pasari, de dimensiuni mari sau foarte mici, incantator colorate, mult diferite de ceea ce vazusem pana acum . In ciuda caldurii, India este inverzita si pe alocuri paradisiaca.
Mancarea este insa o arta! Mananc in cele mai nesanatoase conditii de igiena fara sa-mi pese. Este atat de savuroasa incat nimic nu ma poate opri. Desi nu are nimic in comun cu mancarea bunicii, sentimentul este la fel de placut. Aroma condimentelor imi incanta toate simturile si, inainte de a gusta, mirosul imi “spune” cat de bun va fi. Dupa fiecare masa ma simt recunoscatoare ca am posibilitatea de a gusta o mancare formidabila!
Daca ar trebui sa descriu intr-un singur cuvant India as spune, Contrast. Intre oameni si oameni, oameni si locuri, intre veselie exuberanta si tristete apasatoare, intre gustul apetisant al mancarii si felul in care se prezenta cadrul destinat pentru servit masa, intre India vazuta ziua si cea vazuta noaptea, intre arome ademenitoare si mirosuri pestilentiale, intre colorat si gri, intre apa si uscat, intre bordeie si palate, intre saracie lucie si bogatie extravaganta. Nu stiam sau nu voiam sa stiu ca in vremurile acestui secol oamenii pot trai in saracie si mizerie, raportat la o scala atat de mare. In primele doua zile nu am putut contine nimic din ceea ce vedeam si simtem cand ma uitam afara. Imi simteam sufletul invadat cu durerea si lipsurile pe care oamenii le traiau, si le vedeam inconstient oriunde ma uitam. Starea de orbire in care ma aruncase realitatea imi arata uratul peste tot, vedeam suferinta nesfarsita in ochii oamenilor.
Eul meu ignorant m-a parasit dupa doua zile si incet-incet am inceput sa accept totul. Acceptarea… aceasta avea sa fie lectia pe care o aveam de invatat si India mi-a “predat-o” in asa maniera incat sa nu uit niciodata.
In functie de nivelul la care se gaseste constiinta ta, in functie de asteptari sau ceea ce cauti, poti gasi un continent spiritual, un loc unde mananci ieftin si extraordinar de gustos, poti descoperi exoticul sau doar un continent al lumii a treia. Te poti trezi in anumite momente exaltat de senzatii spirituale sau profund nemultumit, incantat sau epuizat mental. Contrast! India m-a invatat ca fericirea si bucuriile au foarte putin de a face cu exteriorul. Un peisaj cu totul aparte, un copil fericit, un apus care-mi taie respiratia sau pasari care canta intr-un tril nemaiauzit, pot declansa bucurie. Dar, in linii mari, fericirea pe care o cautam vine din ceea ce am ales sa inmagazinam in interiorul nostru, de felul in care ne raportam la realitate. Am vazut oameni saraci dar linistiti si bucurosi, am vazut case sarace locuite de oameni bogati sufleteste, copii care nu aveau nimic dar nu lasau impresia ca le-ar lipsi ceva. Sau oameni care aveau mai mult decat toti ceilalti dar erau nefericiti.
Poporul indian nu este in culmea dezvoltarii asa cum par lucrurile in alte tari. Sunt orase in care aceasta aparenta pare satisfacatoare dar o mica atentie directionata in alta parte iti zboara iluzia. Voiam sa cred ca fiind colonizata de imperiul britanic, acestia si-au lasat amprenta. Dar apoi mi-am amintit ce scria Gustave le Bon: “Pentru ca un popor sa-si transforme institutiile, credintele religioase sau artele, trebuie mai intai sa-si transforme sufletul; pentru ca un popor sa-i transmita altui popor civilizatia sa, trebuie mai intai sa-i transmita sufletul.” Poate Anglia a atins ceva aici, dar de transformat nu a transformat nimic.
Am calatorit in acest tinut pentru a-mi forma propriile mele impresii si pentru a simti pe interior propriul meu raspuns. Recomand oricui aceasta experienta unica. In cazul meu, India a avut darul de a transforma ceva in lumea mea interioara. India mi-a atins cel mai intunecat ungher al sufletului, ca un vis pe care l-am avut candva demult, din care lipseau amintirile. Doar inconstientul meu stia!
Cu multa sinceritate,
P.S. Daca iti place ceea ce citesti si consideri ca acest articol ar putea ajuta, ofera si altcuiva posibilitatea de a afla despre el!
Photo: Unsplash.com