Povara pe care trebuie sa o suporte copilul este viata netraita a parintilor

Din punct de vedere psihologic, nimic nu are o influenta mai puternica asupra mediului lor si, in special, asupra copiilor lor decat viata netraita a parintilor. CG Jung

Am inceput sa scriu acest articol in urma deplinei intelegeri pe care cartea “Dezvoltarea personalitaii” a lui CG Jung a adus-o psihicului meu, asupra multor neintelegeri care ma bantuiau inca din copilarie. Nu voi modifica cu mult cuvintele lui Jung, ar fi inutil, pe langa faptul ca sunt perfect exprimate, el are o experienta de viata si deplina intelegere a psihicului care-l fac demn de toata increderea noastra. Acest articol se adreseaza parintilor care au avut curajul sa aduca pe lume copii si care vor sa le ofere acestora o viata lipsita de tulburari patologice. Dar si celor care au greutati in a-si intelege relatiile cu proprii parinti si mecanismul inconstient prin care ne raportam mereu la copilarie si relatiile cu cei care ne-au adus pe lume si ne-au crescut.

Care este cel mai mare dar pe care parintii il pot oferi copiilor lor? O mare parte ar putea spune ca dragostea, iubirea neconditionata este cel mai mare dar deoarece se afla in centrul ideea de a fi dorit, de a apartine si de a avea o legatura puternica cu o alta fiinta. Altii ar spune ca foarte importanta este construirea unei relatii durabile si persistente cu religia sau divinitatea. Sau a-i oferi o sanatate adecvata, siguranta si un mediu cald in care sa creasca. Cu toate acestea, alte persoane ar considera important insusirea unui modelul moral de viata si promovarea respectului, responsabilitatii fata de familie, comunitate, tara si lume. Toate acestea sunt daruri de onoare si virtuti pe care un parinte le poate inspira urmasilor sai.Toate acestea sunt foarte importante, dar, din punct de vedere psihologic, este ceva care cantareste la fel de mult.

“Copilul este legat atat de extraordinar de atitudinea psihologica a parintilor si de contopit cu ea, incat nu este de mirare daca cele mai multe deraglari nervoase din copilarie au drept cauza o atmosfera sufleteasca tulburata a parintilor” Jung

Nu cuvintele bune si intelepte conteaza, ci comportamentul pe care parintele ii are in preajma copilului, viata reala a parintelui! De aceea parintii ar trebui sa fie intotdeauna constienti ca ei insisi sunt prima si principala sursa de nevroza a copiilor lor!

Jung spune in cartea sa “Dezvoltarea personalitatii”, ca ceea ce, de regula, actioneaza cel mai puternic asupra copilului este viata pe care parintii (si stramosii, caci este vorba de fenomenul psihologic stravechi al pacatului ancestral) nu au trait-o. Este vorba de acel crampei de viata care ar fi putut sa fie si el trait daca anumite pretexte, mai mult sau mai putin transparente, nu i-ar fi impiedicat pe parinti sa o faca.

Psihologia starii de identitate care premerge constiintei eului (perioadele de afimare ale eului sunt copilaria pana la 3 ani si tineretea) arata ceea ce este copilul in virtutea parintilor sai. Jung spune ca adevaratii creatori ai copiilor sunt mai degraba arborele lor genealogic, bunicii, bunicile, strabunicii si strabunicile. Nu doar corpul ca aspect fizic, ci si sufletul copilului isi are originea in seria strabunilor. Resturile sufletului infantil, regasibile in omul adult reprezinta tot ceea ce acesta are mai bun sau mai rau si se ascund in cele mai semnificative fapte si destine ale noastre, indiferent daca suntem sau nu constienti de asta. Caci in spatele fiecarui tata unic se afla imaginea eterna a tatalui, iar in spatele aparitiei trecatoare a mamei personale se afla figura magica a mamei prin excelenta.

Carl Gustav Jung

Daca vrem sa schimbam ceva la un copil, trebuie ca mai intai sa examinam acel lucru si sa vedem daca nu cumva e ceva pe care am putea mai bine sa-l schimbam in noi insine.

Ce este inconstientul? Ce contine el?

“Din pricina intinderii sale indeterminabile, inconstientul se poate compara oarecum cu marea, constiinta mai degraba cu o insula care se ridica din mare. Nu este vorba de o relatie stabila, ci de un schimb neintrerupt si de o deplasare continua de continuturi; caci asemenea constiintei, nici inconstientul nu este ceva linistit si persistent, ci ceva viu, aflat intr-o continua interactiune cu constiinta. Continuturi ale constiintei care si-au pierdut intensitatea sau actualitatea se scufunda in inconstient. Numim acest proces uitare. Din inconstient se ridica noi reprezentari si tendinte, care trec in constiinta; vorbim in acest caz de idei subite si impulsuri. Inconstientul este cumva humusul din care creste constiinta. Caci constiinta se dezvolta din inceputuri si nu apare pe lume ca ceva definitiv.” Jung

Se vede la copil, in primi sai ani de viata, felul in care ia nastere constiinta prin unirea repetata de fragmente. In timpul vietii acest proces nu se opreste, de fapt, niciodata complet. Dar dupa perioada de pubertate se incetineste treptat si din ce in ce mai rar se adauga constiintei parti noi din sfera inconstientului. In felul acesta apare constiinta din inconstient ca o noua insula din mare. Acest proces este sprijinit prin educatie si instruirea copiilor. “Psihicul copilului mic este intr-o oarecare masura doar o parte a psihicului matern (cele noua luni de sarcina si contactul direct cu mama de dupa), iar putin mai tarziu, din pricina atmosferei comune, si o parte a celui patern. De aici vine faptul ca tuburarile nervoase si psihice ale copiilor, pana tarziu la varsta scolara, se bazeaza exclusiv pe tulburari ale sferei psihice a parintilor. Dificultatile in relatia dintre parinti se reflecta negresit in psihicul copilului si pot sa determine acolo tulburari de-a dreptul patologice. De aceea continutul viselor copiilor mici se refera mai mult la parinti decat la copil insusi.” Jung

In perioada in care, tineri fiind, ne pregatim sa taiem legatura cu familia si sa iesim in viata pe cont propriu, continuam insa sa fim retinuti launtric de sentimente dureroase de nostalgie dupa caldura vetrei parintesti.

Copiii trebuie priviti asa cum sunt ei in adevarata lor natura si nu asa cum doresc parintii sa-i aiba, iar educatia trebuie sa urmeze liniile de dezvoltare ale naturii, si nu cutume lipsite de viata si originalitate.

Anumite schimbari apar la copil atuci cand acesta incepe sa dezvolte constiinta eului. Acest lucru se intampla cand acesta spune “eu”. Astfel de manifestari isi fac aparitia la varsta de 3-5 ani, dar se pot produce si mai devreme. Dupa pubertate, psihicul individual (adica formarea eului) atinge o stare de relativa autonomie, ”pana atunci el este in mare masura o jucarie a pulsiunilor (definita ca incarcatura energetica, sursa a activitatii motrice a organismului si a functionarii psihice inconstiente a omului) si a conditiilor mediului inconjurator.“ Jung

Daca am intalnit copii care se manifesta ciudat, recalcitrant, neascultatori sau greu de educat si am avut tendinta sa-i socotim ca fiind individualizati sau fiind inzestrati cu vointa proprie, Jung ne spune ca acest lucru este o iluzie. “In astfel de cazuri ar trebui cercetat mediul parintilor si conditiile psihologice ale acestuia si s-ar descoperi, aproape fara exceptie, ca singurele cauze valabile ale dificultatilor copilului sunt la parinti.” Jung

Jung explica ca particularitatile perturbatoare ale celor mici sunt in mica parte expresia fiintei lor si mai mult este vorba de influenta parintilor. El mai spune ca atunci cand un medic are de a face cu o tulburare nervoasa la un copil de varsta frageda lucrul cel mai corect este sa-i trateze mai intai pe parinti. Starea lor psihica, modul in care traiesc sau nu, problemele acestora, atmosfera din familie, aspiratiile pe care acestia le-au realizat sau nu, educatia. Toata aceasta incarcatura din mediul de acasa reprezinta o influenta puternica pentru copil. Jung ne asigura ca nici parintii si nici copiii nu sunt constienti de acest lucru. Chiar daca parintii fac eforturi mari pentru a ascunde drama sau trairile de care au parte, copiii prind de veste, ei intuiesc.

In lupta de eliberare a constiintei copilului de psihologia familiei, cu care merge aproape pana la identitate, gradinita si scoala joaca un rol important, ele fiind primul mediu cu care intra in contact copilul in afara parintilor. Aici camarazii lor de joaca ii inlocuiesc fratii, invatarorul tine locul tatalui, invatatoare inlocuieste mama. Cat de important este ca in aceasta perioada educatorul sa fie constient de rolul si influenta sa?

Atasarea puternica pe care copilul o poate dezvolta fata de parintii sai constituie o piedica majora in procesul de adaptare la lumea externa. Copilul pe care-l creste parintele este destinat lumii si nu poate ramane permanent la stadiul de copil al parintilor sai. Din pacate sunt foarte multi parinti care-si considera copiii permanent copii, pentru ca refuza sa imbatraneasca sau sa renunte la autoritatea si puterea lor paternala. Aceasta metoda paguboasa aduce in lume oameni lipsiti de independenta sau oameni care-si obtin independenta fortat, prin te miri ce siretlicuri. Mai sunt si acei parinti care, din cauza slabiciuniilor, sunt incapabili sa-si impuna autoritatea de care acesta va avea nevoie pentru a se putea adapta cu usurinta lumii.

Cu cat parintii se impun mai mult in viata copilului fara sa-si asume propriile probleme (adesea facute in numele sacrificiului pentru copil) cu atat mai multa vreme copiii duc in spate viata netraita a parintilor. Acestia trebuie sa implineasca obsesiv ceea ce parintii au refulat si au tinut in incostient. Ceea ce parintii ascund in sufletul lor, viata lor netraita, genereaza o toxina ascunsa care patrunde in sufletul copilului chiar si prin cei mai etansi pereti de tacere, prin cea mai strasnica camuflare, alunecand iluzoriu, pe deasupra lor, direct in psihologia copilului.

“Singurul lucru care-l apara pe copil de pagube nefiresti este stradania parintilor de a nu evita dificultatile sufletesti ale vietii prin manevre de amagire si prin perseverarea artificiala in inconstient, ci de a le accepta pe acestea, mai degraba ca sarcini, cu maxima sinceritate fata de ei insisi si luminand cu grija tocmai colturile cele mai obscure. Daca nu putem, din motive exterioare sau interioare, este doar o ingreunare, dar nu un dezavantaj: dimpotriva, adesea este chiar un avantaj, caci suntem obligati sa ne descurcam singuri cu ceea ce este mai greu” Jung

Cand parintele sau adultul ajunge sa se intrebe:“Ce s-a intamplat?”, este important de stiut: Intr-un final totul, absolut totul, conteaza! De la circumstante provocatoare si vremuri grele, pană la egoism, judecata nedreapta si bagajul psihologic al unuia sau ambilor parinti, la traume incomplete care provin din abuz, neglijenta sau cruzime voita. A fost, poate, ignoranta sau nestiinta parintelui sau pur și simplu mieroasa adormire, imposibilitatea de a vedea consecintele pe termen scurt si lung ale actiunilor noastre. Ceea ce nu stim ne poate rani, pe altii si pe noi foarte rau, iar ignoranta este, deschiderea catre un rau extraordinar!

Rabindranath Tagore

Fiecare copil vine pe lume cu mesajul ca Dumnezeu nu este inca dezamagit de oameni.

Cel mai mare dar pe care un parinte il poate oferi copilului sau

Acceptare valorilor, a onestitatii, integritatea sincera și autentica, este o solutie. O alta solutiei este de a deveni un exemplul si de a trai ca o fiinta model pe care ati vrea sa o intalniti si sa-i fiti prieteni. Un parinte trebuie sa se dezvolte cu adevarat si sa se maturizeze in a fi el insusi, ceea ce Carl Gustav Jung a numit procesul de individualizare sau de a deveni tu, propriul tau stapan. O asemenea fiinta este expresia naturala a fericii, satisfactiei si implinii in viata de zi cu zi.

Cel mai mare dar pe care orice parinte il poate acorda copilului sau, este acela de a fi o mama, un tata, o fiinta intreaga, fericita si implinita. Un copil nu poate fi adus pe lume pentru a intari o relatie care nu mai merge. Un copil nu poate fi asul din maneca care aduce pe masa sotul cu bani la care visam. Ei nu pot fi ingrijitorii si vindecatorii bataranetilor indurerate sau al altor ganduri ascunse. Cum ar mai putea sa fie ei insisi? Inainte de a te ascunde in spatele mastii de parinte, asigura-te ca esti in contact cu tine insuti, ca sti ce vrei, ca nu ai ganduri ascunse si viclene in subconstient, ca relatia cu tine si partenerul tau este sincera, compasionata si are o baza consolidata de principii si valori morale. Viata ta este raspunsul viu la ceea ce va deveni copilul tau!

Cat de importan ar fi sa avem in minte acest adevar, lucrurile care au cel mai puternic efect asupra copiilor nu provin din starea constienta a parintilor, ci din inconstientul lor. Desigur, oricine stie ca nu exista perfectiune, nu este posibil ca parintii sa nu aiba fisuri in sufletele lor. Pe unde ar mai intra lumina? Ar fi peste puterea fiintei umane din zilele noastre. Insa, orice fiinta are posibilitatea sa-si recunoasca propriile neintelegeri, sa le accepte pentru ca apoi sa poata gasi o solutie. Parintii ar trebui cel putin sa se înteleaga cu ei insisi in mod constient; ei ar trebui sa-si faca datoria de a-si rezolva dificultatile interioare de dragul copiilor, daca nu de dragul lor.

Este bine de stiut ca pentru copil parintii reprezinta modele dupa care isi va forma personalitatea. Ceea ce vede si traieste in fiecare zi alaturi de familia sa depinde felul in care el va comunica cu mediul din jur. Nu de putine ori copiii se simt responsabili de certurile din familie si nu pot intelege ca este o problema a adultilor, si nu a fost provocata de ei, de ceea ce au facut. Pentru parintii care fac intotdeauna tot ce le sta in putinta pentru copil si “traiesc doar pentru el”, Jung spune ca acest ideal impiedica parintii sa se dezvolte pe ei insisi, iar acest lucru ii califica sa le impuna copiilor lor “tot ce le sta in putinta”. In realitate acest “tot ce le sta in putinta” este tot ceea ce parintii au neglijat in mare masura la ei insisi. Copiii sunt astfel stimulati sa aiba performante pe care parintii nu le-au avut si le impun copiilor ambitii pe care ei nu l-au onorat niciodata. Jung atrage atentia ca asemenea metode si idealuri produc monstruozitati pedagogice.

 

Daca iti place ceea ce citesti si consideri ca acest articol ar putea ajuta, ofera si altcuiva posibilitatea de a afla despre el!

 

Cu multa sinceritate,

 

Photo Credit: Joseba Elorza

AdelaR

Author AdelaR

More posts by AdelaR

Leave a Reply

six + 13 =