Acest articol, nu este doar o înșiruire de concepte psihologice pe care le-am dobândit în anii mei de formare profesională, este și despre asta bineînțeles, dar mai presus de toate, este despre experiență mea personală pe care am dobândit-o practicând iertarea în propriul proces de vindecare! 

De ce este importantă iertarea în procesul tău de vindecare? 

Iertarea joacă un rol important în procesul nostru de vindecare, întrucât iertând ne eliberăm de povara resentimentelor și a rănilor emoționale. Iertarea este posibilă pentru aceia dintre noi care pot călători în interior. Când dobândim curajul de a face această călătorie interioară putem trăi pe propria piele starea de rău, de suferință și de chin pe care ne-o provoacă incapacitatea de a ierta. Când refuzăm să iertăm, purtăm în noi furie, durere și tristețe, sentimente care ne pot afecta negativ starea emoțională și relațiile interpersonale. Iertarea ne permite eliberarea de aceste emoții negative și să ne oferă posibilitatea de a ne concentra asupra procesului de vindecare și a creșterii personale.

Putem ierta când avem maturitatea de a recunoaște că și noi am rănit alte persoane: “Am făcut o greșeală, am rănit și știu cum este, îmi pare rău.” Iertarea este foarte importantă în propriul proces de vindecare pentru că sufletul nostru este cel afectat în prezent din cauza a ceea ce s-a petrecut, poate cândva demult. Iar sufletul are nevoie să fie eliberat de acest păcat care-l chinuie pentru a ajunge la starea de armonie, de pace interioară. Când nu putem ierta o altă ființă care ne-a rănit, noi nu-i producem suferință acelei persoane, așa cum eronat gândim, ci în primul rând ne torturăm pe noi înșine. De ce? Oricât de mult ne-ar plăcea să credem că neiertând îl pedepsim pe celălalt, în prezent gândurile care nu ne dau pace ne chinuie pe noi. A ierta, insă, înseamnă a elibera un prizonier, iar prizonierul nu este acea persoană din afara noastră, suntem chiar noi!

Atunci când iertăm, nu înseamnă că justificăm sau acceptăm acțiunile negative ale celorlalți, ci că suntem dispuși să renunțăm la resentimente pentru a merge mai departe. Aceasta nu înseamnă că uităm sau minimalizăm durerea suferită, ci că alegem să ne desprindem de trecut și să ne concentrăm pe prezent și viitor. Când nu putem ierta, este ca și când am lua în mână focul cu intenția de a-l arunca în altul. Însă mâna care arde prima, este mâna noastră! Iertarea are foarte mult de a face cu conștientizarea personală că acum suntem mai bine, că ceea ce s-a întâmplat atunci nu trebuie să definească cine suntem în prezent sau cum ne vom comporta în viitor. Iar dacă acum nu mai suntem răniți, dacă rana interioară începe să se vindece, atunci nu ar trebuie să putem ierta cu mai multă ușurință și cu dragă inimă…

Iertarea nu este un proces ușor! Pentru unii dintre noi este nevoie de efort substanțial și ne poate cere timp pentru a-l realiza. Este important să fim toleranți cu toate emoțiile, să le procesăm în ritmul nostru înainte de a putea ierta. Adesea, este util să căutăm ajutorul unui terapeut care să ne ghideze în acest demers și să ne ofere sprijinul necesar procesului de integrare și vindecare interioară. Este important de știut că a ierta înseamnă a ne îngriji de propriul suflet, iar când refuzăm să ne tratăm rănile interioare, ne găsim în cea mai toxică relație pe care o putem avea, relația cu noi înșine. 

Iertarea înseamnă eliberarea mâniei pe care o ținem acum în interior din cauza durerii cauzată atunci, demult. Că să ne vindecăm este important să schimbăm limbajul interior care ține furia prezentă. Când nu putem ierta, este important doar să știm că suntem mereu capabili să o facem. Să ne amintim cu amabilitate acest adevăr. Uneori uităm acest lucru despre noi. Dostoievski spunea că omul poate fi pedepsit și prin iertare! Tu ce părere ai?

Iată câteva motive semnificative pentru care iertarea este importantă pentru vindecarea traumei:

Iertând ne vindecăm emoțional: iertarea permite procesarea și eliberarea furiei interioare, a resentimentelor și a amărăciunii asociate traumei. Reducând intensitatea emoțională, reducem durerea și creăm spațiu travaliului vindecării.

Împuternicirea: iertarea ne oferă curajul de a prelua control asupra felului în care trăim și simțim ACUM un chin nedrept pe care l-am trăit cândva. Mutând atenția de la durerea evenimentului traumatizant din trecut, ne putem concentra în prezent pe acceptarea și integrarea suferinței cauzate, necesare propriul proces de vindecare. 

Eliberarea atașamentelor negative: experiențele noastre traumatice creează adesea emoții negative intense și atașamente puternice negative față de persoana sau evenimentul care le-a provocat. Iertarea ajută la eliberarea lanțurilor invisibile negative, permițându-ne iertarea. Iar aceste lanțuri invizibile, sunt foarte periculase pentru că nevăzându-le suntem de multe ori tentați să credem că ele nu există. În aceste condiții, cum putem vindeca o emoție, dacă nu suntem temconștienți de existența ei?

 

Transformarea relațiilor: în unele cazuri, iertarea poate facilita apropierea și transformarea relațiilor pierdute. Deschide posibilitatea reconcilierii și a posibilității de a privi trecutul cu alți ochi. Odată cu trecerea timpului, am devenit mult mai maturi și acum putem cântări într-o manieră diferită relația noastră cu evenimentul traumatizant din trecut dar și cu cei care l-au provocat. ÎNSĂ, pentru a-i putea ierta pe alții trebuie mai întâi să învățăm cum să fim buni și toleranți cu noi. Trebuie mai întâi să ne cântărim pe noi înșine în aceeași manieră în care-i cântărim pe ceilalți. Să vedem că nu suntem perfecți și că putem face greșeli, la fel ca ei. Să vedem nu doar suferința pe care ne-o provoacă ceilalți, dar și suferința pe care noi o provocăm altora. Este atât de important să vedem ce sunt alții obligați să suporte de la noi, pentru a putea cântări just cât putem noi să-i suportăm pe ei!

 

Abandonarea rolului de victimă: iertarea ne oferă posibilitatea de a ieși din ciclul neputinței, a credinței iraționale că suntem o victimă neputincioasă care trebuie salvată. Dacă nu vedem că suntem propria noastră victimă, cum am putea deveni propriul nostru salvator. Capcana în care cădem victimizându-ne, este că ne uităm în exterior, la alții, când căutăm soluția unei probleme interioare! Singura modalitate prin care putem abandona cu mai multă ușurință mentalitatea de victimă, este conștientizarea faptului că avem nevoie, că avem voie să facem acest lucru. 

 

Chiar dacă considerăm că cei care ne-au rănit nu merită iertarea noastră, noi sigur merităm să trăim în pace!   

De ce iertăm? Ca să fim liberi și neconstrânși de trecut, ca să ne vindecăm!

 

Este esențial să ne amintim că iertarea este un proces cât se poate de personal și complex. Pentru fiecare dintre noi în parte, acest proces poate fi diferit și unic în desfășurarea sa. Sprijinul profesional oferit de relația terapeutică, poate fi un ajutor de nădejde în rezolvarea provocărilor iertării și a procesului de vindecare. 

Fiecare dintre noi avem nevoie de un martor compasionat care să ne valideze suferința, cineva care ne poate asculta cu atenție, care ne privește fără să ne judece și care ne însoțește cu compasiune în acest dificil travaliu al iertării ! Până la urmă, în relație ne pierdem sufletul, tot într-o relație îl recuperăm! 

Scrie-mi dacă consideri că ai nevoie de ajutor! 

Cu multa sinceritate,

P.S. Dacă îți place ceea ce citești și consideri că acest articol ar putea ajuta, oferă și altcuiva posibilitatea de a afla despre el!

 

Photo: Unsplash.com,  pexels.com

adela_admin

Author adela_admin

More posts by adela_admin

Leave a Reply

two × four =