Tulburarea secolului, sindromul Burnout, a aparut pe fondul unei vieti haotice, conditiilor de trai tot mai grele, presiunii psihice intensa, efortul muncii tot mai solicitant si putin recunoscut sau nesiguranta zilei de maine. Este numit si fenomenul “arderii emotionale”. Termenul este preluat din industria aerospatiala si desemneaza epuizarea prea rapida a carburantului unei rachete, urmarile fiind supraincarcarea si distrugerea acesteia. Termenul a fost introdus in psihologie de Herbert Freudenberger, pentru a caracteriza starea psihica a unor categorii profesionale. Initial acest sindrom a fost privit ca o tulburare specifica personalului medical. Cei mai afectati de acest sindrom sunt oamenii inteligenti, foarte motivati si ambitiosi, care pun pasiune in ceea ce fac si au o dorinta apriga de afirmare, care depun eforturi mari lucrand peste program, acest lucru afectandu-le corpul dar si viata personala.
Ce este sindromul Burnout?
Dupa Freudenberg si Richelson “arderea emotionala este o stare de epuizare fizica si emotionala, care rezulta din conditiile dificile de munca si din tendinta de a realiza unele asteptari nereliste, impuse de sine sau de valorile societatii”. Edelwich si Brodsky, il considera “o pierdere progresiva a idealismului, a energiei si a scopului, situatii cu care se confrunta angajatii din profesiile sociale, ca urmare a conditiilor de munca.” Pentru B.A. Potter “burnout este depresia cauzata de munca”. M. Cristine si S.E. Jackson definesc burnout ca sindromul de “epuizare emotionala, de depersonalizare si de reducere a realizarilor profesionale, aparut la indivizii implicati profesional alaturi de altii”.
Practic, acesta apare ca urmare a diferentei dintre resursele proprii si cerintele mediului. Fenomenul explica starea de epuizare fizica si psihica datorate solicitarilor excesive a fortelor si resurselor individuale. Apare cu precadere la persoanele a caror profesie implica responsabilitate deosebita si interactiuni frecvente cu oamenii, conducand treptat la scaderea concentrarii, a performantelor, sarcinile de serviciu devin imposibil de indeplinit, afecteaza relatiile cu cei din jur si calitatea vietii individuale. Treptat se instaleaza insatisfactia si deziluzia, acompaniata de oboseala cronica, senzatia de goliciune sufleteasca, dureri musculare, dificultatea de a se trezi dimineata, dialogul si dorinta de interactiune cu ceilalti scad.
Cele trei dimensiuni ale sindromului Burnout
Extenuare emotionala
Reprezinta supraincarcarea emotionala manifestata prin pierderea energiei psihice, oboseala permanenta, indiferenta si perceperea inadecvata a propriilor emotii comparativ cu situatiile, ultima fiind considerata dimensiunea de baza a acestui sindrom.
Depersonalizare
Relatiile cu cei din jur sunt percepute fie prin dependenta fata de acestia, fie prin atitudini critice, izolare, indiferenta sau fuga de responsabilitati. De exemplu, in cazul cadrelor medicale depersonalizarea se manifesta prin evitarea pacientilor, incapacitatea de a comunica cu acestia sau cu colegii de munca despre anumite cazuri, remarci agresive sau umilitoare la adresa pacientilor, etc.
Reducerea realizarilor personale
Se resimte ca o scadere a sentimentelor de implinire, limitarea propriilor posibilitati, tendinta de autoapreciere negativa a capacitatilor si realizarilor profesionale, stima de sine scazuta, capacitatea de a mentine atentia focusata scade, lipsa spontaneitatii si creativitatii, apare sentimentul ca ceea ce face este nesemnificativ, apare senzatia unui gol interior.
Etapele evolutiei sindromului Burnout
Dominique Barbier in “Iesirea din depresie – medicamente sau psihoterapie” descrie urmatoarele etape:
- entuziasmul ideal, specifica celui care cauta sa aiba succes in cariera sa
- stagnarea ineficienta, persoana simte ca nu este recompensata corespunzator efortului depus
- sentimentul de frustrare, insotit de tulburari emotionale (anxietate, depresie) si tulburari fizice (cefalee, migrene)
- apatie, dezamagire si reactii de aparare. Persoana se simte tot mai frustrata dar nu poate renunta din motive economice.
Cauze
Desi femeile si barbatii sunt similari in trairea sentimentului de epuizare, la femei se manifesta mai pronuntat latura epiuzarii emotionale, pe cand la barbati se observa mai usor scaderea performantelor personale.
Cauze care tin de mediul profesional
Vorbim aici despre volumul mare de munca, responsabilitati multiple, lipsa autonomiei, perceptia subiectiva a presiunilor, suprasolicitarea, evenimente cu impact emotional negativ, program de lucru prelungit, relatii nesatisfacatoare cu colegii, lipsa aprecierii muncii depuse. Pentru cadrele medicale sindromul apare pe fondul conditiilor stresante de mediu, cum ar fi expunerea repetata la intalnirea cu moartea, dependenta emotionala a pacientilor, evolutia neprevazuta a bolilor,etc. Spitalele reprezinta locuri in care se descarca mari drame emotionale si existentiale si prin confruntare permanenta cu acestea, personalul medical, le poarta cu ei si in viata privata.
Cauze care tin de stilul de viata
Printre acestea se numara: insuficienta timpului liber recreativ, nerespectarea timpului necesar de odihna si somn, insuficienta timpului dedicat relaxarii, activitatilor sociale, sportului si familiei.
Cauze care tin de personalitate
Anumite trasaturi temperamentale si de personalitate pot deveni factori de risc in aparitia stresului si a arderii emotionale: nevrotismul, introversia/extroversia, stabilitatea emotionala scazuta, perfectionismul, capacitatea slaba de adaptare la conditii de stres, nevoia excesiva de a detine controlul, competitivitatea, imaginea de sine indealizata fara sa sustina realitatea, asteptari exagerate legate de locul de munca, de cariera, asteptarea recompenselor imediate.
Felul in care ne vedem pe noi insine, imaginea de sine, se refera la modul in care ne percepem propriile caracteristici fizice, emotionale, cognitive, spirituale si sociale. Toate acestea sunt legate si de nivelul stimei de sine. Persoanele care au o stima de sine scazuta, o imagine de sine scazuta, au mare nevoie de aprobarea celor din jur, orice eveniment negativ fiind perceput ca o respingere, devenind astfel vulnerabile la stres si la arderea emotionala. Cercetarile lui T.P. Zolva si V. Ahmetova, au aratat ca melancolicii si colericii care se caracterizeaza printr-un sistem nervos neechilibrat care ii impiedica sa se adapteze situatiilor noi si stresante, sunt mai predispusi sa sufere din cauza acestui sindrom.
Constientizarea esecului, a incapacitatii de a face fata anumitor situatii, nerealizarea asteptarilor proprii, perceperea denaturata a evenimentelor, aparitia frustrarii, pot duce la o explozie de furie. Persoanele afectate devin critice, nerabdatoare si au sentimentul ca ceilalti vor sa le faca viata dificila. Relatiile interpersonale sunt afectate din cauza comportamentului agresiv, lipsei de interes pentru cei apropiati, care devin negllijati si se vor simti raniti. Consecintele pe termen lung fiind divortul, indepartarea copiilor, pierderea prietenilor si a relatiilor sociale. Factori de care persoana chiar are nevoie pentru a trece cu bine de aceasta etapa.
Cum recunoastem sindromul Burnout
Simptomele frecvente includ:
- senzatia constanta de epuizare fizica si emotionala
- incapacitatea de a se detasa de problemele profesionale, chiar si in timpul liber
- lipsa energiei si a motivatiei, oboseala permaneta, pesimism, resemnare
- frustrare, retragere in sine, sensibilitate, furie, agresivitate
- izolare sociala, scaderea capacitatii de a lua decizii si de a rezolva probleme
- senzatia de inutilitate personala, dorinta scazuta de a interactiona cu cei din jur, aparitia conflictelor interpersonale si cu familia
- raspunsul mecanic adresat colegilor sau familiei, lipsa de entuziasm, rabdare sau perspectiva
- pierderea sensului si a sperantei, stima de sine joasa
- dificultatea de a rezolva sarcini complexe, cinism, negativism, etichetarea celorlalti
- concentrare scazuta, neglijarea propriei stari de sanatate, tulburari de somn, refugierea in obiceiuri nesanatoase alimentare, consum de cafea, alcool sau droguri.
Ce putem face
Este mai bine sa evitam aparitia acestui simptom, decat sa incercam sa-l prevenim. Este bine sa ne amintim ca tine de noi insine, si de aici vine o mare speranta, si nu de cauze externe.
- Prioritizarea sarcinilor. Daca volumul de munca este mare, cere ajutor. Nu-ti asuma toate sarcinile! Nu suntem roboti lipsiti de traire si inepuizabili. A cere ajutor nu este un semn de slabiciune! Este o atitudine perfect umana, realista care te va ajuta sa-ti diminuezi starea de stres. Apoi aminteste-ti ca si ceilalti au nevoie de ajutor. Fii indraznet si cere ajutorul, altii te vor urma!
- Renunta la asteptarile foarte mari. Cu cat asteptarile tale sunt mai lipsite de realism, cu atat mai mare va fi stresul emotional cu care te incarci. Intri intr-un cerc vicios care duce la scaderea stimei de sine, apar ganduri irationale, realitatea este perceputa distorsionat. Un eveniment minor poate deveni o drama in mintea ta. Fa-ti planuri realiste care sa se intinda pe mai multe zile si care sa-ti satisfaca planurile pe care le ai de indeplinit.
- Practica un sport, yoga, masaj, cat mai multe activiati relaxante care sa-ti elibereze tensiunea interioara. Aminteste-ti, tu nu esti jobul tau, el este o latura a ta care tine doar 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana, daca dormi 8 ore pe zi, tot iti raman 8 ore libere sa faci ce vrei tu, plus inca 2 zile.
- Constientizeaza daca ai o problema, accept-o si cere ajutorul celor apropiati, colegilor. Daca nu stiu cum sa gestioneze situatia, cauta ajutorul unui specialist care intelege perfect prin ce treci si te poate ajuta sa depasesti acest impas.
Daca simptomele descrise in acest articol se potrivesc cu trairile tale, cauta sa ceri parerea unui specialist. Este o cale mai sanatoasa si rapida de vindecare! Stresul contribuie puternic la aparitia sindromului Burnout. Stresul poate provoca probleme grave de sanatate si, in cazuri extreme, poate provoca moartea. Desi sa demonstrat ca tehnicile de gestionare a stresului au un efect pozitiv asupra reducerii acestuia, ele sunt doar orientative. Din acest motiv, ar trebui sa cerem sfatul unor profesionisti din domeniul sanatatii calificati in mod corespunzator.
P.S.:
Acest articol a fost realizat cu amabilitatea doamnei profesoare Mihaela Stomff, Psihoterapeut autonom Psihoterapie integrativă, Formator în Psihoterapie Integrativă, Psihoterapeut practicant în supervizare în Psihoterapii Cognitiv Comportamentale.
Cu multa sinceritate,
P.S. Daca iti place ceea ce citesti si consideri ca acest articol ar putea ajuta, ofera si altcuiva posibilitatea de a afla despre el!
Photo: Unsplash.com
