Atasamentul este o legatura emotionala apropiata care se realizeaza intre copil si mama sau tutorele implicat in cresterea acestuia. Scopul contactului emotional este de a asigura copilului siguranta fizica, protectie, securitate emotionala si afectiva. In primii ani de viata ai bebelusului, rolul atasamentului nu este acela de a ne juca sau de a distra copilul (acesta ar fi rolul parintelui ca partener), de a-l hrani (acesta ar fi rolul parintelui ca ingrijitor), de a stabili limite pentru copil (acesta ar fi rolul parintelui ca integrator al disciplinei) sau de a preda copiilor noi abilitati (acesta ar fi rolul parintelui ca profesor). Vorbim despre atasament cand sunt indeplinite toate aceste conditii, insa in primii ani de viata, rolul primordial al unui atasament sanatos este acela de a-l face pe micut sa simta ca mama lui este un refugiu al sigurantei, o sursa de afectivitate neconditionata si confort. De a face copilul sa simta persoana care ii acorda ingrijire ca baza sigura din care incepe sa exploreze lumea.

Psihiatrul si psihanalistul britanic John Bowlby, parintele fondator al teoriei atasamentului, a descris atasamentul ca o legatura emotionala care afecteaza comportamentul „de la leagan pana la mormant”. Felul in care evolueaza legatura cu  mama sau persoana care ingrijeste bebelusul in copilaria timpurie, afecteaza in viata adulta modul in care se va comporta in relatii si in legaturile de prietenie. Va influenta modul in care va intra in legatura cu propriile emotii si cat de mult isi va permite sa se iubeasca pe sine si pe ceilalti la un nivel constient. Bowlby a argumentat ca primele procese de atasament conduc la un model mental special al relatiilor care va continua sa modeleze interactiunile copilului cu alte persoane si mediul, pe masura ce acesta se maturizeaza. Modelul mental este un sistem de credinte rezultat din interactiunile mama-copil, care anticipeaza modul in care copilul va relationa in viitor cu el insusi, ceilalti si lumea.

Calitatea atasamentului pe care un copil o dezvolta in interactiunea lui cu persoana care-l ingrijeste este in mare masura determinata de raspunsul acestuia fata de copil. Cand copilul are o nevoie sistemul de atasament este „activat” (de exemplu, atunci cand sentimentele copilului de siguranta si securitate sunt amenintate, cum ar fi atunci cand este bolnav, ranit din punct de vedere fizic sau suparat emotional, in special, speriat). Incepand cu varsta de aproximativ sase luni, sugarii pot anticipa reactiile specifice ale acestora la stres si isi modeleaza propriile comportamente in consecinta (de exemplu, concepe strategii pentru a face fata stresului cand este in prezenta celui care-l ingrijeste). Pe baza acestor interactiuni, au fost identificate patru modele majore de raspuns la suferinta ale sugarilor, care au condus la patru modele specifice de „atasament” organizat.

Modelele de atasament au fost dezvoltate de Mary Ainsworth, studenta lui John Bowlby, iar studiul a devenit cunoscut sub numele de “Strange Situation”. Securitatea atasamentului intre mama si copil, de la varsta de unu pana la doi ani, a fost investigata folosind paradigma situatiei ciudate, pentru a determina natura comportamentelor atasamentului si natura stilurilor de atasament. Experimentul a fost configurat într-o incapere mica, care avea o oglinda cu sens unic de observare, astfel încat comportamentul copilului sa poata fi observat ascuns. Sugarii aveau varste cuprinse intre 12 si 18 luni. Esantionul cuprindea 100 de familii americane de clasa mijlocie. Mamei si copilului li se acorda o perioada de timp pentru a se  obisnui cu noul spatiu, apoi o alta persoana straina intra in camera si interactiona cu cei doi in mod prietenos. Dupa ce petrec ceva timp impreuna cu persoana cea noua, mama se ridica si lasa copilul cu strainul. La scurt timp, mama se intoarce la copil. In tot acest timp, observatorii din spatele oglinzii vor documenta cu atentie comportamentele acestuia. De-a lungul timpului si dupa observarea a mii de astfel de interactiuni, au aparut cele patru tipuri de atasamente

Atasament securizant/sigur

In cazul acestiu tip de atasament copiii simt legatura cu mama lor ca fiind de incredere, disponilbila emotional pentru a le satisface nevoile, raspunzand corespunzator acestora. Ei utilizeaza figura atasamentului (mama) ca baza sigura pentru a explora mediul si o cauta pe aceasta in momente de primejdie (Main, & Cassidy, 1988). Copiii care au atasament de siguranta fata de mama lor sunt usor de alinat si calmat atunci cand sunt deranjati de ceva. Protesteaza cand observa ca mama parasete camera, (disparitia mamei este pentru ei singura situatie neobisnuita), dar pot fi consolati cu usurinta. Cand mama revine, copilul cauta contactul si dupa ce a fost tinut in brate si linistit, acesta isi vede mai departe de joaca. Daca persoana care ingrijeste bebelusul raspunde constant, in mod sensibil si iubitor nevoilor acestuia, micutul va simti siguranta in a-si manifesta liber emotiile pozitive (zambete, exprimarea bucuriei) si negative (plans, agitatie) intrucat “stie” ca va obtine mangaierea consolatoare la care se asteapta. Strategia micutilor de a face fata evenimentelor neplacute este organizata si sigura. In aceste conditii va cauta contactul cu mama/ingrijitorul pana va simti siguranta.

In acest caz, mama este calda, atenta si iubitoare, ii intelege reactiile si se adapteaza la ele. Reactioneaza imediat ce bebele plange! Pentru micut, in aceasta perioada frageda, este foarte importanta iubirea aratata prin a-l tine in brate, cat mai aproape de pielea mamei, a-i vorbi, a-l atinge. In acest mod bebelusul va dezvolta o schema emotionala sanatoasa de adaptare: mama, oamenii si lumea sunt de incredere. Ceea ce-l va ajuta mai tarziu in viata sa dezvolte cu usurinta relatii profunde si stabile, il va ajuta sa gandeasca pozitiv despre el si ceilalti.

Atasamentul evitant

Copiii cu un atasament evitant nu se orienteaza spre figura lor de atasament in timp ce cauta sa exploreze mediul. Ei sunt foarte independenti de aceasta, fizic si emoțional (Behrens, Hesse, & Main, 2007). In acest caz, mama este indisponibila din punct de vedere emotional, imperceptibila, nu raspunde prompt nevoilor bebelusului sau il respinge. Unii parinti au fost prezenti in multe interactiuni non-emotionale, dar au adoptat un comportanemt respingator si lipsit de reactie atunci cand copilul avea nevoi emotionale, era frustrat sau suparat. Cand ingrijitorul raspunde constant la suferinta micutului in mod insensibil sau respingator, cum ar fi ignorarea, ridiculizarea sau deranjarea, acesta dezvolta o strategie de combatere a stresului, care este, de asemenea, „organizata”, prin faptul ca evita ingrijitorul atunci cand este afectat si minimizeaza expunerea emotiei negative in prezenta acestuia. Se spune ca strategia este „organizata” deoarece copilul „stie” exact cand are de a face cu un ingrijitor care-l respinge. In aceste conditii evita persoana in momente de nevoie. Aceasta strategie de evitare este „nesigură” deoarece creste riscul de a dezvolta probleme de adaptare.

Modelul intern de lucru este probabil „mama nu raspunde nevoilor mele emoționale, mai ales cand am nevoie sau sunt suparat, asa ca nu-mi voi manifesta nevoile si voi incerca sa devin independent”. Copiii se protejeaza de situatiile dificile prin disocierea de contactul cu nevoia lor normala de conectare si reprimarea emotiilor lor in general. Aceasta este o strategie „dezactivatoare” in ceea ce priveste atasamentul.

Cu alte cuvinte, in cazul atasamentului evitant bebele nu cauta contactul activ cu mama, se supara pe ea in mod neasteptat, nu pare sa fie interesat sa fie luat in brate, in acelasi timp se supara daca este lasat jos. In cazul disparitiei mamei reactioneaza scurt, apoi se concentreaza asupa jucariilor. Este indiferent cand mama revine si are tendinta, deseori, de a o lovi.

Mama, nu este prezenta emotional sau fizic cu toata fiinta ei sau respinge, oarecum, micutul, este indisponibila sau face cu greu fata solicitarilor, dorindu-si ca acesta sa se descurce singur cat mai repede (nu este suficient ca mama sa fie prezenta fizic daca mental ea este conectata cu o alta persoana fizic sau printr-un dispozitiv electronic).

 

In articolul urmator vor fi tratate celelalte doua tipuri de atasament.

 

Cu multa sinceritate,

P.S. Daca iti place ceea ce citesti si consideri ca acest articol ar putea ajuta, ofera si altcuiva posibilitatea de a afla despre el!

 

Photo: Unsplash.com, Pinterest.com

AdelaR

Author AdelaR

More posts by AdelaR

Leave a Reply

18 − 4 =