Mintile noastre sunt organizate – in mare parte – prin tipurile de atasamente pe care le-am dobandit in relatie cu cei care ne-au ingrijit in primii ani de viata. Aceasta relatie are cea mai puternica influenta asupra dezvoltarii creierului unui copil. Calitatea atasamentului copil-mama este un predictor puternic al rezultatului social si emotional ulterior al acestuia. Bebelusul va avea relatii de atasament cu orice ingrijitor care ofera ingrijire fizica si/sau emotionala regulata, indiferent de calitatea acelei ingrijiri. De fapt, copiii dezvolta relatii de atasament chiar si cu cei mai neglijenti si abuzivi ingrijitori. Prin urmare, intrebarea nu este niciodata „exista un atasament intre acest parinte si acest copil?” In schimb, intrebarea este: „Care este calitatea atasamentului dintre acest parinte si acest copil?

Ambivalent nesigur (anxios/rezistent)

In acest caz, copiii adopta un stil de comportament ambivalent fata de figura atasamentului (mama/tutor). Copilul va avea in mod obisnuit un comportament agresiv si dependent, va respinge ingrijitorul atunci cand se angajeaza in interactiune cu acesta.

Copilul nu dezvolta sentimente de securitate fata de persoana care-l ingrijeste. In consecinta, el va prezenta dificultati in indepartarea acestei figuri pentru a explora imprejurimi noi.  În Strange Situation, copiii au fost mai atenti la locul unde se afla mama in timpul jocului. Ei au fost foarte suparati atunci cand mama a parasit incaperea, cand a revenit au mers imediat la ea si s-au lipit de aceasta. Comportamentul lor a alternat intre izbucniri de furie si lipsa de interes, iar in ambele cazuri copilul nu a fost linistit de prezenta mamei, chiar daca mama era disponibila emotional.

Copiii ai caror ingrijitori raspund in mod insuficient, imprevizibil, amplificandu-le starile emotionale sau coplesindu-i, utilizeaza o strategie „organizata” pentru a face fata stresului; ei manifesta emotii negative extreme pentru a atrage atentia ingrijitorului lor. Se spune ca strategia este „organizata” deoarece copilul „stie” exact ce trebuie sa faca cu un ingrijitor care raspunde inconsecvent, insuficient nevoilor. Adica exagereaza manifestarile trairilor emotionale de suferinta si suparare, „sperand” ca aceste reactii sa nu poata fi ratate de mama/ingrijitor. Această strategie rezistenta este „nesigura”, deoarece este asociata cu cresterea riscului de neadaptare sanatoasa sociala si emotionala.

Probabil, modelul intern de lucru al micutului este „chiar daca mama este disponibila fizic, probabil ca nu ma poate linisti”. Acesti copii raspund prin „supraactivarea” sistemului lor de atasament.

In tiparul acestei scheme mama nu este in mod constant disponibila pentru copil si cand este disponibila, este adesea preocupata sau nesincronizata nevoilor acestuia. Mama poate fi foarte atenta si nelinistita. Bebele sta lipit de mama si nu exploreaza spatiul din jur, suporta greu despartirea de mama, se supara des si plange mult. In situatia cand aceasta nu este prezenta este imposibil de calmat, o cauta avid cand revine si ii arata supararea.

Atasamentul dezorganizat

Aceast tip de atasament nu a fost o clasificare originală in Strange Situation, ci mai degraba o descriere suplimentara. Mai tarziu studiile au aratat ca anumiti bebelusi manifestau comportament dezorganizat atunci cand mama lor parasea incaperea. Cand aceasta revenea comportamentul era de asemenea dezorganizat (mergeau catre mama, apoi se indepartau de aceasta, stateau nemiscati, stateau in locuri retrase) . Nu manifestau comportamente linistite in prezenta mamei. In istoricul familiilor acestor copii existau cazuri de abuz fizic sau sexual, parintii prezentau tulburari psihologice si/sau abuz de substante. Expunerea copiilor la anumite forme de parenting nesanatoase si comportamente neobisnuite de ingrijire care sunt „atipice” , comportamente aberante, marcheaza copilul pentru tot restul vietii.

Exista dovezi care sugereaza ca ingrijitorii/parintii care manifesta comportamente atipice vin si ei cu o incarcatura emotionala nesanatoasa si nerezolvata. Au adesea un istoric de doliu nerezolvat sau traume emotionale, fizice sau sexuale sau sunt traumatizati în alt mod (de exemplu tulburarea de stres post-traumatic sau victima a violentei domestice). Dinamica unei astfel de relatie este foarte nesanatoasa. „Presupusa” sursa de liniste din sanul familiei devine sursa de pericol – o situație de „frica fara solutie” – starea mentala si comportamentul micutilor sunt foarte dezorganizate. Acestia nu utilizeaza strategii organizate care sa-i ajute sa faca fata stresului si emotiilor negative.

Atasamentul dezorganizat reflecta incapacitatea copilului de a gasi o solutie atunci cand se teme sau cand sufera, astfel micutul prezinta un comportament bizar sau contradictoriu. El se confrunta cu o dilema care nu poate fi rezolvata: siguranta lui este, de asemenea, izvorul fricii si primejdiei. Dintre cele patru modele de atasament (sigur, evitant, rezistent si dezorganizat), atasamentul dezorganizat in copilaria timpurie este recunoscut ca un predictor puternic pentru psihopatologia grava si inadaptare sanatoasa in viata adulta. Copiii cu atasament dezorganizat sunt mai vulnerabili la stres, au probleme cu reglarea si controlul emotiilor negative, manifesta comportamente opuse, ostile si stiluri agresive de interacțiune. Abordarea dezorganizata este reprezentativa in grupuri de copii cu probleme clinice si cei care sunt victime ale maltratarii ( aproape 80% dintre sugarii maltratati au atasament dezorganizat).

Atasamentul dezorganizat are drept consecinta urmatoarele tipuri de probleme: interactiuni slabe cu colegii, prietenii lor, comportament neobisnuit sau bizar in clasa, au rezultate scolare slabe, stima de sine scazuta, iar dupa varsta de noua ani sunt mai des respinsi de colegii lor. Adolescentii care au crescut in mediul atasamentului dezorganizat au un nivel mai ridicat de psihopatologie generala de la varsta de 17 ani, sunt vulnerabili, si pot ajunge pana la disocierea de personalitate.

Concluzii

Un copil care este ingrijit de mama, tata si dadaca va avea o relatie specifica de atasament cu fiecare in parte. Si se va modela in functie de raspunsul emotional, de modul in care ingrijitorul raspunde copilului in momentele in care acesta este ranit fizic sau emotional, este bolnav, in special atunci cand este speriat. Daca mama, de exemplu, reactioneaza iubitoare si atenta de cele mai multe ori, copilul va dezvolta un atasament organizat si sigur cu aceasta. Copilul ar putea dezvolta un atasament organizat, nesigur si evitant cu tatal daca tatal va reactiona cu dezaprobare de cele mai multe ori cand copilul sufera. Acelasi copil ar putea dezvolta un atasament dezorganizat cu dadaca daca aceasta manifesta comportamente atipice in timpul interactiunilor, ea avand nerezolvata propria tristete din suflet  sau trauma.

Este benefic sa lasi copilul sa planga? A lasa bebelusul sa planga pentru ca este „bun pentru dezvoltarea plamanilor” (asa cum unii parinti sustin), pentru ca il va „rasfata” daca ii satisface dorintele sau pentru ca bebelusul trebuie sa-si gaseasca propriile modalitati de auto-calmare nu sunt recomandate in primele sase luni de viata. Ele sunt cutume pe care o mama educata, moderna va dori sa si le explice, sa le inteleaga. 

Cercetatorii au descoperit ca modelele de atasament stabilite la inceputul vietii pot duce la o serie de rezultate. De exemplu, copiii care au un atasament sigur ca sugari au tendinta de a dezvolta o stima de sine mai puternica si o mai buna incredere in sine pe parcursul vietii. Un copil iubit si bine ingrijit are de asemenea incredere in ceilalti, crede ca oamenii si universul ce-i inconjoara nu reprezinta o amenintare. Acesti copii au tendinta de a fi mai independenti, de a avea performante mai bune la scoala, de a avea relatii sociale de succes si de a experimenta mai putin depresia si anxietatea. Daca bebelusul primeste hrana si iubire pune bazele unei relationari sanatoase cu lumea exterioara si cu lumea lui interioara. 

Pe parcursul vietii tindem sa inmagazinam comportamente si reactii care sa conserve si sa confirme schemele emotionale pe care le-am invatat devreme in viata. Ceea ce stim, ceea ce avem in sufletul nostru cauta confirmare. Din acest motiv este foarte important ca bebele sa inmagazineze, sa invete din interactiunea cu parintele lui comportamente pozitive. Schemele emotionale sunt rodul conflictelor interne!

Abraham Maslow spunea: “Daca singura cale de a conserva sinele este de a-i pierde pe ceilalti, atunci copilul tipic va renunta la sine.”

„Legaturile cu alte fiinte umane sunt centrale in viata oricarui om si nu doar in perioada cand acest om este bebelus, ci si in anii de scoala si mai tarziu la adolescenta, apoi in anii maturitatii si la varsta batranetii. Din aceste relatii, o persoana isi extrage puterea si fericirea in viata. Si prin contributia pe care o are aceasta persoana, ea da forta si fericire celorlalti. Acestea sunt chestiuni asupra carora stiinta contemporana, cat si întelepciunea traditionala sunt de acord.”  John Bowlby

„…tulburarile nervoase si psihice ale copiilor, pana tarziu la varsta scolara, se bazeaza exclusiv pe tulburari ale sferei psihice a parintilor. Dificultatile in relatia dintre parinti se reflecta negresit in psihicul copilului si pot sa determine acolo tulburari de-a dreptul patologice.” C G Jung

Cele mai multe scheme emotionale arata modul in care ne-am sacrificat potentialul, facand un targ pentru a mentine relatiile cu ceilalti.

 

Cu sinceritate,

 

Cele doua articole legate de teoria atasamentului au fost documentate din: Simply Psychology, Essential parenting, Paediatrics&Child Healt Oxford Academic

 

P.S. Daca iti place ceea ce citesti si consideri ca acest articol ar putea ajuta, ofera si altcuiva posibilitatea de a afla despre el!

 

Foto: Unsplash

AdelaR

Author AdelaR

More posts by AdelaR

Leave a Reply

5 × 2 =