Pentru mine, a fost foarte important să realizez că sunt nevoită să lupt, să depun efort constant și să mă sacrific dacă doresc să devin ceea ce destinul ma urzit să fiu. Dacă doresc să scap de o problemă, trebuie să mă confrunt cu ea. Dacă vreau să-mi transform viața, sunt obligată să fac ceva în această privință.
În acest articol voi împărtăși cu voi trei principii de viață, trei atitudini mentale și comportamentale pe care le practic zi de zi. Practica acestor principii nu mă scutește de suferință și nici de dificultățile caracteristice vieții dar îmi oferă un set de instrumente pe care le am la îndemână atunci când am nevoie să fac schimbări sau să-mi depășesc anumite probleme.
Viața nu mi-a oferit, așa cum de altfel nu oferă nimănui, experiența pe care mi-o doream, sau la care visam când am pornit pe drum. Această continuă călătorie de devenire este un constant act de transformare la care, vreau nu vreau, sunt forțată să iau parte activ. Cea mai mare greșeală pe care o pot face este alegerea de a nu face nimic în privința provocărilor cu care viața mă pune la încercare. Am învățat că atunci când nu-mi asum responsabilitatea pentru problemele mele, cad în capcană. Credeam cu naivitate că dacă ignor, dacă nu fac nimic, mă voi simți liberă sau credeam că problema va dispărea. Cel mai adesea îmi era suficient să dau vina pe cineva. Consideram că procedând așa voi putea trăi nestingherită, că am cedat altcuiva povara. Dar atunci când procedam în acest fel, de fapt eu mă găseam în pericol. Pericolul de a nu crește, de a rămâne în atitudinea psihică infantilă, neasumată.
Pentru a deveni o ființă asumată, un adult conștient, prima probă pe care a trebuit să o depășesc a fost să-mi recunosc că am nevoie să mă schimb. Fără această conștientizare aș fi continuat să caut țapi ispășitori pe care să-i fac vinovați pentru ceea ce se petrece rău cu mine. Pentru a le pune în cârcă ceea ce eu fac rău în viața mea, iar eu rămâneam prinsă în suferința provocată de așa zisa nedreptate care mi s-a făcut.
Cum m-aș fi putut schimba în aceste condiții? Cum mi-aș fi putut transforma viața dacă ofeream puterea mea altora? Atâta timp cât continuam să dau crezare unui gând irațional care mă constrângea să cred că toate nemultumirile si frustrarile mele vin din exterior și că este imposibil sa fac ceva în această privință? Pentru mine, să-mi asum responsabilitatea înseamnă să fiu conștientă că problemele mele își au de cele mai multe ori originea în felul în care gândesc. Răspunsul nu era în afara mea, niciodată nu a fost. Căutând acolo, nu am făcut decât să mă amăgesc. Ele sunt în mintea mea, în interiorul meu trebuie să lucrez, acolo este benefic să-mi îndrept atenția dacă vreau să găsesc o rezolvare. Practicând această atitudine am realizat că am o Speranță!
Îmi este limpede acum că toți oamenii cumsecade pe care i-am întâlnit până acum, sunt exact acei oameni care s-au sacrificat, care au pierdut, care au cunoscut înfrângeri și au trecut prin chinuri grele dar nu au renunțat. Pe acești oameni rari și deosebiți viața i-a înzestrat cu bunătate iubitoare și sensibilitate. Ei știu să aprecieze și să înțeleagă viața cu tot ceea ce le oferă. Ei au înțeles că a fi compasionat este o practică zilnică, o atitudine mentală pe care o exersează cu ceea ce vine cătrei ei, atât bun că și rău. Este o practică pe care o exersează față de sine!
Am învățat de la asemenea oameni, din cărțile pe care le-am citi, din filosofia buddhistă și din propriul meu travaliu terapeutic, trei lucruri pe care mi le reamintesc zi de zi și, crede-mă, fac semnificativ diferența!
- Cu blândețe îmi reamintesc că nu toate furtunile, indiferent câte pe amenințătoare ar fi nu distrug pământul, ele doar îl răscolesc sau îl irigă. Tot la fel stau lucrurile și cu problemele mele. Nu toate dificultățile, suferințele sau greutățile cu care viața aruncă în mine, au menirea de a mă distruge. Multe dintre aceste conflicte, cele mai multe dintre situațiile problematice din viața mea nu sunt niște simple întâmplări. Ele sunt în mod special concepute pentru mine de acea parte primordială, înțeleaptă din mine însămi, cu scopul de a mă asigura că nu-mi rătăcesc drumul. Problemele mele reprezintă un limbaj simbolic care-mi semnalizează faptul că mă îndrept spre dezastru și că a venit timpul să fac ceva într-o privință sau alta. Această parte din mine va recurge la măsuri extreme pentru a mă trezi, mă face să sufăr foarte mult dacă aleg să ignor. Ce altceva ar putea să facă? Acesta este scopul ei!
- Conștientă îmi reamintesc că trecutul nu este o sentință pe viață! Iar el mă va bântui exact atât cât eu îi permit. Trecutul este un învățător, de multe ori exigent, care mă poate ajuta în confruntările mele cu ascensiunile și coborâșurile vieții, este o lecție de cunoaștere care-mi poate corecta atitudinea minții. Nu doresc să fiu captivă în închisoarea trecutului și să-i permit să-mi fure zi de zi prezentul. Am experimentat această tiranie și am observat că atâta timp cât aleg să trăiesc în trecut îmi limitez capacitatea de a deveni, îmi limitez evoluția.
- Cu toleranță și compasiune îmi reamintesc cât este de important să mă iert pe mine însămi pentru a învăța să-i iert pe ceilalți. Motivul actului iertării este dorința de a fi liberă! Când nu mă pot ierta sau dacă nu pot ierta pe cineva care mi-a făcut rău, am observat că mintea mea devine tot mai tulburată și încărcată de resentimente. Atunci îmi este mintea captivă și pacea îmi este tulburată. Iar atunci când reușesc să accept și să iert, mă simt bine în pielea mea, îmi recapăt calmul și libertatea. Când încep să renunț la credințele mele iraționale care-mi limitează convingerile, încep să cresc și să mă depășesc. Fără iertare nu pot fi liberă, nu mă pot conduce spre pacea sufletului și voi rămâne mereu o sclavă.
Aceste trei atitudini mentale și comportamente nu sunt doar teorii abstracte. Sunt instrumente practice ale schimbării care te pot conduce către transformarea proceselor psihice interioare. Practicându-le zi de zi îți poți schimba modul în care te percepi pe tine însuți dar și lumea din jur. Prin aplicarea acestor principii, vei putea explora noi orizonturi ale potențialului tău interior, te vei vindeca de suferințele tale dar și de cauzele acestora, vei crea o bază solidă pentru o stare mentală și emoțională sănătoasă și echilibrată.
Dacă nu poți descoperi singur ceea ce cauți, cere ajutor. Este un semn de curaj și maturitate! Împreună putem redescoperi puterea ta interioară și putem depăși obstacolele pe care singur nu ai reușit să le înfrângi. Împreună, putem construi drumul către o minte sănătoasă și o viață împlinită. Nu amâna, merită să investești în tine!
Cu multă sinceritate,
P.S. Dacă îți place ceea ce citești și consideri că acest articol ar putea ajuta, oferă și altcuiva posibilitatea de a afla despre el!
Photo: Unsplash.com,
