Vinovăția copilului interior este trăită mai târziu de adult sub diferite forme!
Vinovăția poate fi un sentiment benefic atunci când o trăiești ca pe o învățătură prețioasă care-ți poate arăta cu claritate ce trebuie să schimbi în viața ta. Vina poate fi trăită și ca un sentiment de captivitate, ca o pedeapsă, o tulburare ce se manifestă ca stare de fragmentare interioară care îți amenință identitatea de sine și încrederea și care te poate opri din evoluție. Rămânând prizonierul acestui sentiment în forma lui negativă este ca și cum te-ai afla sub conducerea unui tiran. Iar tiranul nu urmăreşte neapărat să fii vinovat cu scopul de a fi motivat pentru schimbare, ci caută să te determine să trăiești mereu sentimentul că ești vinovat de ceva, că ai comis o greșeală pentru care trebuie să fii pedepsit.
Vinovăția este ostilă, agresivă și, precum rușinea sau mândria, reprezintă o emoție care îți poate aduce conștientizare de sine întrucât impulsionează reflecția asupra propriei persoane. Dar trăită în exces și neconștientizată te poate împovăra inutil și cu consecințe dramatice. Te poți simți vinovat pentru o atât de mare varietate de motive; pentru acte pe care le-ai realizat, dar și pentru acelea pe care crezi că le-ai realizat sau ți s-a reproșat că le-ai comis dar nu s-au întâmplat cu adevărat. Poți simți eșec sau vinovăție pentru ceva ce ar fi trebuit să faci sau din cauza gândurilor pe care le consideri greșite din punct de vedere moral.
Din punct de vedere social, vinovăția, rușinea servesc realizării funcțiilor interpersonale, de exemplu încurajează o conduită etică și pot susține aplicarea valorilor morale. Când o persoană poate fi provocată să o vătămeze, să îi facă rău altei persoane, vinovăția este un răspuns emoțional natural care temperează acest comportament agresiv. Având în vedere cât de inconfortabil poți simți vinovăția, poate chiar din acest motiv îți poate oferi o motivație puternică de a te comporta omenește, de a-ți cere scuze, de a corecta o greșeală și de a te comporta responsabil. În ciuda faptului că este un sentiment negativ, poate fi uneori benefică, atâta timp cât nu devine patologică, obsesivă. Cercetările literaturii de specialitate sugerează că predispoziția pentru vinovăție poate fi corelată cu empatia, dar și cu încrederea în sine.
Cu toate acestea, sentimentul de vinovăție este chinuitor. Chinul este alimentat de gândul că nu ai făcut ceva sau că ai făcut ceva greșit și te constrânge în cele din urmă să te simți torturat. Din punct de vedere psihic acest sentiment de vinovăție se amestecă cu rușinea sau frica de pedeapsă, iar atunci începi să te simți constrâns “să corectezi”, “să repari” ceva. Doar că, uneori, greșelile pe care le faci în viață nu mai pot fi reparate. Ești om, prin urmare ești supus greșelii, ești o ființă, iar ființele umane sunt imperfecte. Suferința generată de sentimentul de vinovăție te face să simți că ai rămas dator cu ceva de care nu ar fi trebuit să fii dator și astfel se naște în interior un conflict, nu mai ești în acord cu tine. Este important să devii conștient de faptul că tristețea cauzată de vinovăție este hrănită și de gândul că tu nu ești o ființă ideală, așa cum credeai că ești. Poți, fără să realizezi, să devii supărat din cauza faptului că nu ești atât de bun pe cât ți-ai dori să fii. Nu ar fi nimic în neregulă cu dorința de a fi mai bun atâta timp cât pretențiile tale sunt realiste, în acord cu propriile limitări.
Vinovăția te pune în conflict cu tine însuți, te simți dezbinat și neliniștit în interiorul tău. Când trăiești sentimentul de vinovăție, în sufletul tău ia naștere o luptă: te ataci pe tine însuți și ești, în același timp, victima acestui atac. Emoția care se pune în joc intrapsihic este agresivitatea, iar la baza agresivității se află angoasa respinsă din trecut. Când ești ros din interior de sentimentul de vinovăție este puțin probabil să fii empatic cu tine, nu te poți înțelege și nu te poți iubi. Sentimentul de vinovăție te poate determina să mergi atât de departe încât să nu mai dorești viața, să nu mai vrei să trăiești. Agresorul din interiorul tău îți spune: “Nu meriți să trăiești!”
Dar ai oricând la dispoziție posibilitatea de a-ți recunoaște vina, iar acest lucru este mai ușor și mai puțin primejdios decât crezi. Amintește-ți că atunci când cineva susține că este nevinovat, că este inocent îi cauți nod în papură, nu îți place inocența acelei persoane. Aceste persoane te fac să pari vinovat, în schimb empatizezi cu cei vinovați, îi îndrăgești pentru că te identifici cu acea ființă, este ca tine!
Verena Kast vorbește despre faptul că vinovăția are două semnificații. Te poți simți vinovat când îți asumi o răspundere: “Eu sunt vinovat că s-a întâmplat…” și când ratezi o răspundere, când crezi că ai fi putut face mai mult. Sentimentul de vinovăție are mereu de a face cu o decizie a Eului, care luptă împotriva unei norme, a unei legi interioare sau exterioare. De exemplu, o mamă se poate simți vinovată că nu a făcut mai mult pentru copilul ei, dar ea trece cu vederea faptul că propria sa viață a fost modelată în relație cu familia și mediul său care i-au insuflat un anume model comportamental. Prin urmare, este inevitabil să nu trăiești sentimente de vinovăție, dar rostul lor nu este acela de a te dezbina sau de a te pedepsi. Rolul lor este de a-ți atrage atenția că este important și necesar să-ți asumi răspunderea sau să devii ceva mai conștient.
Vinovăția este sentimentul care aparține trecutului și îți arată faptul că ai ratat ceva. Pentru a depăși acest sentiment ar fi benefic ție să te orientezi către viitor asumându-ți răspunderea. Uneori, nu mai poți face nimic pentru a corecta greșeala față de o persoană sau o situație anume, dar stă în puterea ta să corectezi felul în care te vei comporta pe viitor. Aceasta este SPERANȚA! Pentru a schimba anumite comportamente sau tipare învățate, recunoaște-ți sentimentul de vinovăție, asumă-ți răspunderea și pe viitor acționează diferit. Dacă nu înveți nimic din greșelile trecutului, acesta se va repeta! De multe ori, atunci când nu dorim să ne asumăm responsabilitatea și nici nu intenționăm să depunem efort pentru a ne schimba, ne agățăm de sentimentul de vinovăție sau falsul perfecționism. Ne spunem cu nerușinare: Dacă nu fac totul perfect, nu mai fac nimic! Dacă am greșit o dată ce rost are să lucrez cu mine, nu mă pot schimba! Așa sunt eu, nu am ce face! Nu este decât o scuză pe care o folosim pentru a ne amăgi că ceea ce NU facem, facem bine! Încercăm să ne mințim conștiința pentru a ne putea risipi viața inconștient, dar activi! Dacă ești prins în acest tipar nefericit, când te minți pe tine însuți cu scopul de a căuta o scuză să FACI NIMIC, este ca și cănd ai asta într-un scaun confortabil, care te leagănă și îți lasă impresia că te miști. În realitate, nu te duce nicăieri!!!
Când ești tulburat de sentimentul de vinovăție este foarte important să ai o relație empatică cu tine. Atitudinea empatică este mai ușor de adoptat dacă te întrebi cum ai ajuns în situația care de afectează, în loc să-ți faci reproșuri sau să dai vina pe alții. Aceste ultime două atitudini sunt neproductive și nu ai nimic de învățat din ele. Un comportament des întâlnit este acela de a căuta un țap ispășitor căruia să-i pui toată vina în cârcă și să-l “trimiți 1n deșert”, să-l izolezi. Deși pentru moment te poți simții bine că l-ai devalorizat, nu schimbi nimic în tine, ci doar te idealizezi. Această imagine proiectivă nu te ajută să-ți vezi propriile defecte și să le corectezi. Și atunci, cum ai putea schimba ceva la tine dacă te percepi ca fiind ideal, iar agresorul interior este proiectat în exterior?
Să-i învinovățești pe alții, să-ți învinovățești propria natură mereu și mereu, să-ți spui constant ”așa sunt eu”, nu-ți schimbă felul, nu îți este de nici un folos. Dar ceea ce sigur te ajută este să-ți spui cu blândețe ”Pot să fiu altfel!” Ori de câte ori realizezi că ești pe cale să consideri pe altcineva vinovat, dacă dorești să te schimbi, pune-ți următoarea întrebare: Ce greșeală a mea, ce sentiment de vinovăție al meu, seamănă cel mai mult cu ceea ce urmează să critic? Amintește-ți zi de zi că sănătatea ta se termină acolo unde începe vinovăția și conflictele cu tine dar cu ceilalți!
Tu crezi că trăiești anumite sentimente de vinovăție pe care trebuie să le depășiți pentru a putea experimenta adevăratul Sine? Dacă nu reușești singur, sunt aici să te ajut! Te încearcă constant sentimente de vinovăție excesivă sau inadecvată? Este important de știut că printre simptomele tulburării depresive majore și ale tulburării bipolare vinovăția joacă un rol important. Vinovăția poate fi legată de gândul repetat, de ruminarea unor eșecuri minore sau poate rezultă din situații care nu sunt de fapt în controlul tau. Terapia este una dintre cele mai puternice modalități de a aborda puterea paralizantă a vinovăției din viața ta și de a accesa propria ta putere creativă, autentică, vindecătoare. Este foarte important să auzi că a te simți vinovat nu este același lucru cu a fi de fapt vinovat! Scrie-mi sau sună: 0720.639.764
Sunt aici ca să-ţi spun că drumul spre Pacea interioară este chiar acolo… atunci când vrei să porneşti spre ea!
Cu multă sinceritate,
P.S. Dacă îți place ceea ce citești și consideri că acest articol ar putea ajuta, oferă și altcuiva posibilitatea de a afla despre el! Mulțumesc!
Photo: http://pexels.com, Kelly Ward
