Dr. Brene Brown, profesor de cercetare la Colegiul Universitar de Asistenta Sociala din Houston, a studiat timp de zece ani subiecte precum rusinea, curajul, autenticitatea sau vulnerabilitatea. Rezultatele au aratat ca daca dorim sa scapam de capcanele rusinii si alte defecte psihologice, este important sa invatam sa fim confortabili cu vulnerabilitatile si imperfectiunile nostre. Dr. Brown spune ca rusinea este un sentiment universal, orice persoana se lupta cu rusinea si teama ca “nu sunt destul de …”. In momentele in care intampinam dificultati in a ne exprima sentimentele reale despre cine suntem, in a fi autentici, este important sa ne amintim ca singurele persoane care nu experimenteaza rusinea, sunt acelea care nu au capacitate de empatie si conexiune umana.

Radacina cuvantului curaj este cor– inima(latina), acest cuvant definea la origine ideea de “a spune deschis ce ai pe suflet “. Definitia cuvantului curaj din zilele nostre are sensul de eroic, acest sens este necesar si demn de a fi stapanit. Observ, insa, ca ne indepartam tot mai mult de de sensul care ne da posibilitatea de a fi deschisi si a spune cine suntem cu adevarat, cu bune sau rele. Eroismul ne da curajul de a ne risca viata, curajul original sau obisnuit ne ofera posibilitate de a ne asuma propriile vulnerabilitati.

Atunci cand dam dovada de mult curaj si putem vorbi deschis despre vulnerabilitatile si imperfectiunile noastre, avem posibilitatea sa intelegem ca nu suntem singurii care trecem prin asa ceva. Atunci cand simtim frica, instinctual ne protejam, aruncam vina pe altii, ne criticam. Acceptandu-ne asa cum suntem, constientizand ca si noi gresim, ii putem accepta cu mai multa usurinta pe ceilalti. Analizandu-ne comportamentul putem observa punctele vulnerabile, ne putem vedea propriile greseli, le putem intelege si elimina. Pentru ca si ei sunt ca noi, si ei fac greseli ca si noi! Practicand compasiune pentru noi insine, putem deveni mai compasionati cu alte Fiinte.

Nu este suficient sa ne criticam, sa ne spunem ca de maine va fi altfel, este foarte important sa invatam sa ne asumam responsabilitatea pentru viata noastra! Altminteri, esta ca si cum ne-am risipi-o! Atunci cand avem curajul sa ne acceptam vulnerabilitatile, cand am decis sa exploram partea cea mai intunecata a noastra, incepe procesul de indepartare a egoului cu toate defectele caracteristice, devenind multumiti si fericiti cu cine suntem. Pentru a gasi motivatie, trebuie sa sapam adanc in interiorul nostru. Acest gen de motivatie ne conduce catre schimbare.

Cand nu reusim sa ne iubim si sa ne pretuim, iesim in afara propriei povesti, ne indepartam de acele parti ale vietii noastre care nu reusec sa se incadreze in tiparul social cu care dorim sa ne identificam pentru a primi recunostinta si aprieciere, pentru a fi pe plac. Partea proasta consta in faptul ca tot ceea ce este mai bun, tot ceea ce merita apreciere se gasete in interiorul nostru. In acele parti la care renuntam pentru a deveni apreciati. Stereotipuri de genul: voi primi aprecieri cand voi slabi mai mult, cand voi avea un copil, cand ma voi casatori, cand nu voi mai bea alcool deloc, atunci cand voi avea bani, cand voi avea un iubit… ne vor face sa ne indepartam de propria multumire sufleteasca, conditionand-o sa depinda de altceva din exterior.

De ce este important sa stim cui sa impartasim un asemenea secret?  

 

Atunci cand traim scene care ne provoaca sentimentul rusinii, este important sa avem curajul sa iesim “in lumea” exterioara pentru a elibera lumea interioara de impresiile neinterpretate. Pentru fiecare dintre noi exista cineva care si-a castigat dreptul de a asculta aceste trairi, respectiv acea persoana pe care te poti baza si care reactioneaza compasionat la nevoile tale. Acum, poate mai mult ca oricand, simtim acut nevoia intelegerii, conectarii si compasiunii. Rusinea, acest defect al egoului, incepe sa se dizolve daca ii destainui secretul. Daca pastram acest secret, incepe sa creasca in interior ca un virus.

Dr B. Brown ne atrage atentia asupra catorva  aspecte:

Asocierea cu oamenii fericiti ne face sa ne intrebam: Care sunt valorile lor? Cum reusesc ei sa isi creeze această uimitoare viaţa? Ce lucruri îi preocupă şi cum reuşesc ei să le rezolve sau să le abordeze? Este oare posibil ca cineva să îşi „creeze” în mod deliberat o viaţă trăită din toată inima? Ce trebuie să facă în acest scop? Ce obstacole se opun acestui lucru?

La nivel subliminal suntem foarte mult influentati de oamenii de langa noi si mediu. Din acest motiv este important sa stim ca mintea noastra gandeste in tipare, facand asocieri si oferindu-le o importanta semnificatie.

Ce fel de oameni sa evitam atunci cand dorim sa vorbim despre vulnerabilitatile noastre

 

In urma studiilor sale, Dr B Brown ne sfatuieste:

Evitati prietenii care se simt la fel de rusinati ca si voi in asemenea situatii. Observatiile lor, vor fi propriile reactii intr-o situtie asemanatoare, confirmari care spun cat de urat a fost totul. Acelasi raspuns si l-ar fi dat lor insisi intr-o situatie asemantoare. Si vom sfarsi traind fiecare scena lui de rusine, consolandu-ne unul pe altul.

Evitati acei prieteni care raspund cu simpatie (Imi pare asa de rau pentru tine!), acest raspuns denota o neimplicare emotionala din partea acelei persoane. Deschide-ti sufletul catre aceia care raspund cu empatie (Inteleg, sunt alaturi de tine!), ei te ajuta sa iti recastigi increderea.

Evitati prietenii pentru care reprezentati un exemplu. Vazand asemenea situatie, ei vor fi dezamagiti de slabiciunile tale si nu te vor putea ajuta.

Evitati prietenii care nu se simt confortabil in fata propriilor vulnerabilitati. Ei cu atat mai mult nu vor sti sa faca fata celor cu care te confrunti tu. Si vor reactiona asa cum le este in obisnuinta: Cum ai putut sa faci asa ceva?

Evitati genul acela de prieteni care incearca sa para pozitivi, ei fiind neputinciosi in fata propriului disconfort. Te vor consola asa cum o fac cu ei insisi: Exagerezi! Tu esti perfect, tu nu poti face asa ceva! Sau prietenii care abia asteapta ocazia de a-si spune propria durere: Tu crezi ca acest lucru este rusinos? Stai, sa-ti spun eu…

Suntem oameni imperfecti si vulnerabili, putem cadea si noi usor in aceste tipare ale prieteniei.  Iti vine greu sa practici compasiunea atunci cand te lupti cu propria ta identitate si inca nu te iubesti destul pe tine! Dar totul se poate schimba, iar asemenea oportunitati primim mereu in viata.

Momente care iti permit sa redevii tu, care iti permit sa iti pui intrebari despre tine insuti si viata ta.

 

Crizele existentiale care ne schimba perspectiva sunt de fapt dorinte ale fiintei de a se manifesta! Sunt simtite ca o nevoie disperata de a trai asa cum ne dorim in suflet, si nu asa cum ne dicteaza defectele psihologice si tiparul social “ar trebui”.

Pentru mine aceasta “criza de 40 de ani”, m-a scos din colapsul existential in care duceam o viata traita in incostienta activa. Vestea buna este ca nu trebuie sa astepti pana atunci! Astfel de momente in care Universul ne provoaca sa renuntam la cine ar trebui sa fim si sa devenim cine dorim cu adevarat, pot fi: Experienta mutarii intr-un alt oras sau o alta tara, Casatoria, Nasterea unui copil, O experienta extraordinara, Experimentarea unei dureri sau tragedi, etc.

Nu trece usor cu vedera aceste momente!  Ele vin nu doar pentru a ne face un bine sau un rau, ele vin pentru ca noi sa intelegem clar cine suntem si de ce suntem aici, pentru a ne face sa ne simtim autentici, mai fericiti, recunoscatori, calmi. Aceste momente vin pentru ca noi sa incepem sa ne intrebam: Cine sunt eu? In adancul sufletului meu, sunt fericit? Traiesc viata la care am visat? Care sunt valorile mele?

Provocarile vietii, cele pe care le numim intamplari, nu sunt intamplatoare, deloc! “Adânc înăuntrul nostru, dincolo de suprafaţa conştiinţei obişnuite, o voce mică şi liniştită ne spune Ceva e în neregulă” CG Jung. Nu le considera intamplare!

Pentru a ajuta personalitatea sa redevina a nostra, sa ne reprezinte asa cum suntem noi cu adevarat, este importanat sa evitam sa devenim cine ar trebui sa devenim, in functie de persoana cu care discutam. Creierul nostru gandeste in tipare! Daca ne dedublam personalitatea de cateva ori pe zi, cine vom deveni, de fapt? In viata de zi cu zi, este bine daca putem evita compania oamenilor in prezenta carora simtim nevoia de a ne schimba. Este benefic sa cautam compania acelora care ne accepta asa cum suntem! Cauta sa ai langa tine oamenii pe care-i respecti si care te respecta. Nu crezi ca este mai usor sa ai langa tine unul, doi sau trei oamenii autenticii, decat sa te simti singur pentru ca nu poti comunica lucruri care conteaza pentru tine? Sau sa te abtii sa exprimi anumite puncte de vedere pentru ca altii le gasesc imposibil de acceptat?

Nu putem trai izolati, noi suntem fiinte setate biologic, fizic, cognitiv si spiritual sa iubim si sa fim iubiti! Fara iubire si sentimentul apartenentei unei familii, comunitiati, grup, suntem pierduti, suferim, ne prabusim psihic, ajungem sa-i ranim pe ceilalti. Sa alegem, asadar, cu mare bagare de seama omul care sta langa noi! Iubirea de sine si aprecierea, nu sunt optionale! Invatand zilnic sa ne acceptam propriile vulnerabilitati si frici putem avea un trai linistit si o minte sanatoasa.

Daca dorim sa intelegem rusinea si sa o eliminam, este important sa ne analizam atunci cand o simtim. Cu totii avem capacitatea de a simti rusinea, este una dintre cele mai primitive emotii! Tuturor ne este teama sa vorbim despre ea, si din acest motiv creste nestingerita in interiorul nostru. Rusinea este strans legata de teama. Avem tendinta sa ne cream o imagine exterioara “perfecta”. Acest lucru ne face sa ne rusinam daca incercam sa vorbim despre ceea ce ne doare, despre ceea ce se petrece cu noi in realitate. Avem tendinta sa ocolim adevarul, temandu-ne sa nu fim respinsi, neintelesi, lasati la o parte. Daca esti genul care cauta perfectionismul, rusinea te va reduce la tacere. Aceasta transa hipnotica a rusinii nu ne lasa sa devenim vulnerabili de teama de a nu fi iubiti sau de a fi respinsi.

Dorindu-ne sa devenim autentici, inseamna sa renuntam la imaginea cu care “trebuie” sa ne identificam pentru a fi acceptati si sa imbratisam adevarul nostru launtric. Sa avem curajul sa luam in piept aceasta lume care doreste sa fim orice altceva dacat noi insine, este un mare act de curaj! Iar daca exista o lupta care merita dusa pana la capat, aceasta este! Pentru ca nimeni nu te poate salva, decat Tu! Iar Tu meriti sa fii salvat!

Perfectionalismul la care ne raportam nu exista, o actiune sau un lucru devin importante daca noi credem ca acestea ne dezvaluie ceva despre noi insine! Sa nu acoperim toate crapaturile imperfecte ale sufletului nostru, pe acolo intra lumina!

In momentul in care ne simtim bine in pielea noastra, devenind autentici, totul in jurul nostru se schimba. Familia se va intreba sau se va simti, poate, nesigura si speriata de noul drum, unii ne vor vorbi pe la spate, altii isi vor da ochii peste cap, pe unii vom simti nevoia sa-i indepartam, pentru altii acest lucru va veni de la sine. Continua pe drumul catre tine, indiferent de ceea ce zice lumea! Spuneti povestea! Accept-o!

Bucuria, fericirea, multumirea de sine sunt stari care vin si pleaca, sunt efemere. Fericirea pe care noi o percepem este asociata cu circumstantele exterioare si, din acest motiv, apare si dispare, ca o “coincidenta” stranie, odata cu acestea. Bucuria are ceva mai multe radacini incoltite in inima si depinde de cultivarea spiritului si recunostintei noastre. Prin urmare este mai solida. Modelul dupa care ne dirijeaza societatea, integreaza-te dar iesi in evidenta, nu are nimic in comun cu acceptarea vulnerabilitatilor sau a sinelui, cu autenticitatea sau apartenenta. Ci ne sugereaza sa fim ca ceilalti dar mai buni ca ei, totusi.

Abia dupa ce vom avea curajul sa renuntam la aceasta lupta consumatoare de timp si energie, intre noi si ceilalti, vom avea posibilitatea sa ne redescoparim creativitatea, bucuriile simple ale fiecarei zile, autenticitatea. Acum putem avea recunostinta si timp pentru tot ceea ce acest minunat Univers ne ofera deja. Pentru ca atunci cand nu concuram cu nimeni, nimeni nu mai poate concura cu noi! Si singurul ramas in “competitie” suntem noi insine, si luptam pentru a scoate la suprafata cea mai buna varianta a noastra.

Sa avem in minte aceste cuvinte atunci cand uitam de noi:

 

Nu putem iubi pe altcineva atata timp cat nu ne iubim pe noi! Iubirea nu este “ceva” ce putem darui sau primi. Iubirea este un raspuns al valorilor pe care le cultivam in sufletul nostru. Iubirea amplifica o conexiune intre noi si ceilalti care poate fi intretinuta doar prin implicare constienta, activa.

Cand ne vom elibera de ceea ce vor altii sa fim, vom deveni cu usurinta ceea ce am putea fi! Intr-o societate in care pretuirea de sine este asociata si determinata de valoarea financiara, este un act de curaj sa iesi din tipar si sa fii tu insuti.

Sa nu ne lasam personalitatea substituita de aparente in cautarea aprobarii celor din jur. Sa avem incredere in noi atunci cand ne facem cunoscut lumii exterioare sinele autentic si imperfect! Din acest curaj izvoraste acceptarea de sine care ne elibereaza de sistemele nostre de gandire limitate. In ultima instanta, pentru a putea controla demonii mentali care ne fac sa credem “ca nu suntem buni” este important sa verificam daca realitatea corespunde cu asteptarile nostre.

Atunci cand vei incepe sa crezi, vei vedea cu ochii tai diferenta!

 

Daca iti place ceea ce citesti si consideri ca acest articol ar putea ajuta, ofera si altcuiva posibilitatea de a afla despre el! Multumesc.

 

Cu multa sinceritate,

 

 

Photo: Unsplash, Citispotter, BurningMan

AdelaR

Author AdelaR

More posts by AdelaR

Leave a Reply

1 + eight =