Ai considerat vreodată că tu nu meriți să ai parte de liniște sau bunăstare, să fii liniștit în sufletul tău sau iubit? Te simți nemotivat atunci când ești pe cale să faci ceva important? Sau poate uneori crezi că nu ești suficient de bun pentru a atinge un obiectiv important? Dacă răspunsul la aceste întrebări este „da”, atunci este posibil ca acest lucru să se întâmple din cauza auto-sabotării de sine.În acest articol, doresc să  împărtășesc cu tine 10 dintre semnele evidente  ale comportamentului de auto-sabotare. De asemenea, îți voi oferi modalități practice despre felul în care poți preveni implicarea în aceste comportamente pentru a duce o viață mai fericită și mai sănătoasă.  

Te auto-sabotezi atunci când, în mod conștient sau inconștient, împiedici bunul mers al unei acțiuni în care te-ai angajat, împiedicând astfel atingerea obiectivelor propuse. De cele mai multe ori nu facem lucrul acesta cu bună știință. Nu suntem conștienți de acest fapt deoarece auto-sabotarea face parte din mecanismele inconștiente ale psihicului, prin intermediul cărora ne raportam la realitate, printre altele. Acest comportament îți poate afecta aproape fiecare aspect al vieții, de la încrederea în sine până la angajarea în scopuri personale, cum ar fi pierderea în greutate. Auto-sabotarea este un model comportamental care îți lasă sentimentul că ești blocat, că nu ești suficient de bun sau că nu meriți să ai parte de realizări. 

Te sabotezi pe tine însuți dacă îți spui că de acum în colo vei economisi bani, dar ajungi să cumperi cu banii economisiți cu greu cel mai nou model de iPhone. Există multe modalități prin care te poți sabota: mâncatul excesiv din cauza stresului, amânarea de a începe și de a duce până la capăt o lucrare, consumi alcool pentru a scăpa de problemele zilnice sau consumi droguri pentru a înlătura stările emoționale neplăcute.

10 semne ale comportamentului de auto-sabotare. Ce pot face?

  1. Autocritica, este acea voce din capul tău care te umple de îndoială de sine. Cu multă ușurință, te face să crezi că nu ești suficient de bun, așa că ajungi să nu mai crezi în tine și să nu te consideri valoros. Ești prea critic față de tine dacă simți mai mereu nevoia de a te scuza pentru că nu ești suficient de bun, dacă nu te poți bucura de realizările tale sau le ignori, dacă îți lipsește orice sentiment de mândrie personală. Dacă ești obsedat de trecut sau îți spui în mod constant că nu ai realizat suficient în viață sau că succesul tău este irelevant în comparație cu cel al altora. Aceste comportamente de fac să te simți blocat și să simți că nu ești complet ca persoană. Dacă nu poți accepta complimente, acesta poate fi un semn sigur că ai căzut în capcana autocriticii. Dacă nu crezi în tine, dacă nu te consideri demn, te poți auto-sabota pentru a putea pune un motiv concret în spatele potențialului tău eșec.

Autocritica poate fi un comportament dificil de depășit, în special atunci când devii nemulțumit de tine însuți, când nu ai suficientă grijă de tine. Poți începe prin a transforma autocritică în toleranță și compasiune de sine. În loc să te gândești la greșelile tale ca la niște fatalități, poți în schimb, să le vezi ca lecții din care poți învăța cum să te comporți în viitor. Amintește-ți de lucrurile pe care le faci bine, concentrează-te asupra lucrurilor de care ești mândru, chiar dacă acestea par mici. Fii tolerant cu tine și dacă te rănești într-un fel, conștient sau inconștient, din cauza propriilor tale confuzii, iartă-te! Notează în fiecare zi cel puțin câteva lucruri care te fac să fii mulțumit de tine. Complimentează-te. 

 2.Negativitatea te face să nu vezi partea plină a paharului și te constrânge să ai mai tot timpul un comentariu negativ de adăugat. Cu toții avem această prejudecată a negativității, dar cei care se auto-sabotează sunt mai predispuși la verbalizarea ei. 

Poți începe prin a alege o zi din săptămână, în care să fii pozitiv, pentru a observa cum te simți, și observă ce feedback primești de la ceilalți. De asemenea, te poți strădui să ții pentru tine observațiile negative atunci când ești tentat să le spui altcuiva. Negativitatea afectează starea de spirit. Este ca un virus care poate răni. Luptând împotriva negativității printr-o abordare neutră sau chiar pozitivă, îți poți îmbunătăți dramatic relația cu tine dar și cu oamenii din jur.

 3. Procrastinarea te determină să aștepți până când problema se înrăutățește înainte de a o rezolva. Procrastinarea sau comportamentul de amânarea regulată este un semn că te auto-sabotezi, că ai rămas captiv într-o idee care nu se concretizează sau stagnezi într-o stare emoțională care te împiedică să acționezi. 

Atunci când ai dorința de a amâna sau eviți să faci ceva, întreabă-te:”ce anume amân sau evit cu adevărat atunci când procrastinez?. Gândește-te ce se ascunde dincolo de „pur și simplu nu am chef să fac acea sarcină chiar acum”. De exemplu, dacă amâni începerea unui proiect de lucru important și termenul de livrare se apropie, poate că proiectul depășește sfera ta de competență și interes, astfel eviți să-ți asumi responsabilitatea pentru a-ți da seama ce poți face în asemenea situații pe viitor. Procrastinarea nu înseamnă mereu lene. Atunci când poți identifica ceea ce te împiedică să duci la capăt un proiect, poți combate atitudinea negativă care nu te lasă să-ți faci treaba. Cheia pentru evitarea amânării este autodisciplina. Începe prin a finaliza sarcinile mici și stabilește-ți  obiective realizabile în fiecare zi. Acceptă-ți orice greșeală pe care o faci și consideră că aceasta este parte din procesul tău de învățare. Când amâni, ai tendința să te îndoiești dacă poți să faci sau nu o sarcină. Îndoiala de sine declanșează auto-sabotajul.

 4.Dezorganizarea este de obicei legată de procrastinare. Când un aspect al vieții tale se găsește în haos, restul urmează același tipar. Dezorganizarea îți afectează sănătatea, munca și relațiile cu alte persoane. Planificarea și luarea deciziilor necesită un efort conștient. Dacă ești dezorganizat, vei simți că irosești timp și energie când încerci să-ți îndeplinești sarcinile.

Primul pas ar fi identificarea cauzei care provoacă această dezorganizare. Este vorba de felul în care îți gestionezi timpul? Sau ești copleșit de lucrurile din jurul tău? Sentimentul de copleșire poate duce cu ușurință la dorința de a amâna și mai mult. Organizează-ți planurile de viitor în sarcini distribuite pe zile și asigură-te că le vei executa. Să-ți organizezi viața necesită timp și devotare, dar odată ce ai ajuns să te organizezi, lucrurile vor deveni mult mai ușoare. Să fii organizat înseamnă să simți că tu deții controlul asupra vieții tale. Principalul avantaj pentru tine este că reduci nevoia de auto-sabotare.

5.Sindromul impostorului îl poți trăi sub forma sentimentului că ești inadecvat, că nu meriți, în ciuda competenței și a succesului tău evident, binemeritat. Ai tendința de a crede despre tine că ești fals sau poți simți că nu ești suficient de bun pentru a-ți merita succesul. Crezi că toți ceilalți merită succes, dar din anumite motive, tu nu meriți acest lucru.

Pentru a depăși acest sindrom este necesar să-ți amintești în fiecare zi că succesul tău se datorează eforturilor tale. Acțiunile și decizia de a acționa pentru a depăși dificultățile proprii sunt sub controlul tău. Dacă reușești, acest lucru se întâmplă pentru că ai făcut o treabă excelentă, ai făcut sacrificii. Amintește-ți că nu este o rușine să ceri ajutor atunci când ai nevoie de el. Dacă nu ești sigur cum să faci ceva, întreabă un supervizor sau un coleg. 

6.Exagerarea sau abuzul, tot ce faci în exces pentru a evita să te confrunți cu proprii demoni interiori, este un semn că te auto-sabotezi. Consumul de alcool, tutun, droguri, sala de fitness, mâncatul, toate devin ”evadările tale”, ”dulcele refugiu” cu ajutorul cărora fugi de anxietate, stres sau alte sentimente neplăcute pe care le trăiești. 

Străduiește-te în fiecare zi să fii conștient de tine și atent la felul în care te simți atunci când faci excese. Privește-te cu toleranță și compasiune pentru a fi capabil să vezi că-ți faci rău. Fii conștient de comportamentul tău și gândește-te la emoția care stă la baza acestuia. De ce simți nevoia de a face abuzul respectiv? Sentimentele tale nu sunt dușmanul tău. Recunoaște-le, dar nu le lăsa să te copleșească. Este firesc să simți uneori nevoia să-ți plângi de milă, dar nu face din asta un obicei. Poate ai impresia că de multe ori îți dai singur cu piciorul în fund, dacă stai să te gândești, lucrul acesta nu este posibil. La fel stau lucrurile și cu excesele. În acest scenariu, este foarte important să ai curajul să-ți recunoști ție însuți că atunci când treci printr-o perioadă dificilă ai tendința de a exagera. Dar este fundamental necesar să recunoști că de cele mai multe ori, aceste lucruri te trag înapoi și te împiedică să obții ceea ce îți dorești. Pentru că atunci când îți poți recunoaște limitele, tu poți crește dincolo de ele și le poți depăși. 

Dacă tot ești în posesia unei ”superputeri” fă-o să lucreze în folosul tău. Căută un înlocuitor sănătos care să te elibereze de stres. Propuneți să ajungi foarte bun sau apreciat la locul de muncă, propuneți să slăbești sau să-ți tonifici corpul, citește, fă o schimbare majoră și dedică-te acestui scop. De asemenea, evită să intri în contact cu orice lucru sau persoane care ți-ar putea aminti de comportamentul excesiv. Intrând în mediul care-ți întreține abuzul poți recădea în dependență.

 7. Când încep conflictele interioare vei simți să te retragi în tine. În aceste circumstanțe, fie îi îndepărtezi brusc pe oameni, fie începi să te lupți cu ei sau cu tine. 

Conflictele pot fi evitate dacă ai o comunicare deschisă și onestă cu oamenii din jurul tău. Permite-le să fie deschiși cu tine. Cu toate acestea, învață să practici autocontrolul pentru a evita regretele viitoare. Ori de câte ori simțiți dorința de a începe o confruntare, fă un pas înapoi și reorganizează-te. Întrebă-te ce simți și de ce simți asta. Cum te vei simți tu sau cum se vor simți ceilalți și cum te vor percepe. Dacă ai dificultăți legate de abandonul emoțional, observă dacă vreodată ceilalți doresc să abandoneze relația și permite acestor sentimente să se manifeste, pentru a le putea cântări just. Recunoaște existența acestor sentimente, dar concentrează-te pe ceea ce gândești că este benefic relației pe viitor sau nu. 

 8.Zăpăceala, confuzia, constrâng mintea și în loc să-ți concentrezi atenția asupra a ceea ce ai deja și a ceea ce poți face în viitor, îți îndrepți atenția asupra a ceea ce îți lipsește și a ceea ce nu mai poți rezolva. Confuzia îți poate influența judecata. 

Învață să apreciezi ceea ce ai, oricât de puțin ți s-ar părea că ai. Fi mândru de propriile abilități, valorizează ceea ce este bun în tine. Îți poate fi de ajutor dacă-ți notezi toate realizările și progresele, astfel încât să-ți amintești ce om grozav ești. Întrebă-te în fiecare zi: ce nu-mi merge mie bine sau ce nu funcționează în viața mea satisfăcător. Schimbă gândirea și-ți poți schimba viața. În felul acesta înveți să practici gratitudinea în viața ta. Este dovedit prin studii că oamenii care practică recunoștința își sporesc șansele de a fi fericiți și satisfăcuți de viața lor. De asemenea, această practică te ajută să limitezi cantitativ comportamentul de auto-sabotare.

9.Când te compari cu alte persoane îți scade motivația de a face mai mult sau de a fi mai bun. Mai mult, te va face să simți că nu vei fi niciodată suficient de bun. Drept urmare, te vei simți demoralizat și nu vei mai crede în tine. Este benefic să ai o persoană care să te inspire în a-ți realiza visele dar să te compari cu ea, să-ți dorești să fii ca ea, nu este posibil și nici benefic ție. 

Când realizezi că începi să te compari cu alte persoane, fă-ți obiceiul de a observa lucrurile pe care le aveți în comun în locul celor care sunt diferite. Sau, ia în considerare calitățile tale, abilitățile pe care tu le ai iar cealaltă persoană nu le are. Suntem atât de asemănători și cu toate asta personalitățile noastre sunt atât de diferite. Persoana ta este unică și nu poate fi comparată cu nimeni altcineva. Merită să reții faptul că atunci când nu te compari cu nimeni, nimeni nu se compară cu tine! Această învățătură diminuează comportamentul de auto-sabotare.

 10.Când îți pui la îndoială scopul, ajungi să îți auto-sabotezi mersul vieți. Te simți lipsit de valoare, incomplet, lipsit de încrederea că poți reuși. Atunci când ai un scop în viață, acest scop devine Speranță, este rostul, motivul care te face să treci mai ușor peste greutățile fiecărei zile. Pentru că acolo unde există speranță, pulsează viața, și începi să te simți viu. 

 Există multe motive pentru care cineva poate ajunge să-și pună la îndoială scopurile sau poate alege un comportament de auto-sabotare, dar cele mai multe motive provin din lipsa încrederii în sine. Consolidarea încrederii în sine începe cu opțiunea de a nu te ignora atunci când simți nevoia să ai grijă de tine, când decizi să fii tolerant și bun cu tine. Fără devotamentul dedicat schimbărilor necesare consolidării încrederii în sine, oricât vei încerca să fii de fericit sau plăcut, în subconștient, tu vei fi supărat, deoarece ai făcut o alegere care ți-a răpit din forța interioară. Acest sentiment aparent ascuns va ieși în mod sigur la suprafață, oricât de mult vei încerca să negi ceea ce simți. Este foarte important de reținut că nu poți avea grijă de altcineva dacă nu ai mai întâi grijă de tine!

 

Referințe: https:https://www.happierhuman.com/self-sabotaging/ 

 

Cu multă sinceritate,

P.S. Dacă iți place ceea ce citești și consideri că acest articol ar putea ajuta, oferă și altcuiva posibilitatea de a afla despre el!

 

Photo: Unsplash.com, Pinterest.com

AdelaR

Author AdelaR

More posts by AdelaR

Leave a Reply

nine − 3 =