Icar, fiul lui Daedalus (Dedal) este un personaj mitologic care a fost prezentat de Publius Ovidius Naso în cartea a VIII a, a Metamorfozelor. Dedal a fost doar un om obișnuit, cu excepția faptului că era un inventator desăvârșit, avea un talent special de a concepe creații mecanice surprinzătoare și minunate. Înainte ca Icar să se fii născut, tatăl său, Dedal, era recunoscut drept un mare inventator, meşteşugar şi sculptor genial în Atena. Legenda spune că el a inventat tâmplăria şi toate uneltele necesare acesteia. El a proiectat prima baie publică şi primul loc dedicat dansului. A realizat sculpturi atât de desăvârșite încât păreau însufleţite, însuși Hercule le-a confundat cu oamenii. Cu toate că era talentat şi apreciat, Dedal era egocentric şi gelos, atât de gelos încât a devenit îngrijorat că nepotul lui ar putea fi mai îndemânatic decât el și l-a omorât. Ca pedeapsă pentru fapta sa, a fost alungat din Atena şi s-a îndreptat spre Creta. Datorită faimei sale, Dedal a fost primit cu braţele deschise de regele Cretei, Minos. Acolo, Dedal avea rolul de consultant tehnic al palatului. În același timp, Dedal a continuat să-şi forţeze limitele. 

Cu fiecare operă, Dedal contestă limitele umane care-i separau pe oamenii obișnuiți de zei, până când, într-un final, a reuşit. Pasiphae, soţia regelui Minos, fusese blestemată de zeul Poseidon să se îndrăgostească de taurul nepreţuit al regelui. Aflată sub vrajă, ea i-a cerut lui Dedal să o ajute ca să-l seducă. Cu îndrăzneala-i caracteristică, el a acceptat. Dedal a construit o vacă din lemn, goală în interior, atât de reală încât a păcălit taurul. Ascunzându-se în interiorul creaţiei lui Dedal, Pasiphae l-a conceput şi născut pe minotaur. Acest lucru l-a înfuriat pe rege, Dedal fiind învinovăţit de această perversă încălcare a legilor naturii. Ca pedeapsă, Dedal a fost forţat să construiască un labirint sub palat, pentru minotaur.

Când l-a terminat, Minos l-a închis pe Dedal şi pe unicul său fiu, Icar, în cel mai înalt turn de pe insulă, cu intenția de a-i ține acolo pe viaţă. Dar genialitatea lui Dedal avea să născocească ceva care-i va ajuta să evadeze. Observând păsările care zburau în jurul închisorii, şi-a dat seama cum va evada. El şi Icar aveau să zboare din închisoare cum numai zeii şi păsările ar fi în stare: folosind penele păsărilor care se aşezau pe turn şi ceara lumânărilor. Dedal a construit două perechi de aripi imense. În timp ce lega aripile pe spatele fiului său Icar, el l-a avertizat: „Dacă zbori prea aproape de ocean, îți vei umezi aripile şi ele vor fi prea grele ca să le mai poți folosi. Dacă zbori prea aproape de soare, căldura va topi ceara şi le va dezintegra”. Astfel îi explica tatăl fiului cum să se ferească de pericole, întrucât alegerea oricărei variante dintre cele două, îi va aduce moartea. Ca să reuşească să evadeze, ar trebui să rămână pe calea de mijloc, să stea între extremele care care sunt periculoase fără să se apropie de ele. 

Cu instrucţiunile clarificate, amândoi au sărit din turn. Ei au fost primii oameni care au zburat vreodată. În timp ce Dedal s-a menținut în zona de mijloc cu prudență, Icar a fost copleşit de extazul provocat de zbor şi de sentimentul puterii divine. Dedal nu putea decât să privească cu oroare cum se înălţa tot mai sus, incapabil să schimbe soarta crudă a fiului său. Când căldura soarelui a topit ceara de pe aripi, Icar a căzut din cer. La fel cum Dedal a ignorat de atâtea ori consecinţele sfidării legilor naturii pentru a-şi satisface ego-ul, şi Icar s-a lăsat cuprins de propria-i mândrie. Într-un final, amândoi au plătit scump lipsa de cumpătare: Icar cu propria viaţă şi Dedal cu regretele sale.

Figura mitologică a lui Icar surprinde într-o manieră vie relația puternică dintre copil și iluziile părintelui. Un asemenea zbor, o asemenea înălțare, necesită stăpânirea unui adevărat simț al echilibrului: zborul prea sus riscă să se topească aripile de către soare; zborul prea jos riscă o îngreunare a aripilor din cauza umezelii oceanului. Icar nu ține seama de avertismentul pe care îl primește. Zboară prea aproape de soare; aripile i se topesc și se cufundă în ocean, dispărând sub un pâlc de pene plutitoare.

Atunci când Ego-ul nostru se dezvoltă masiv acesta ne deformează personalitatea. Când dezvolți un Ego malign acesta se comportă ca o celulă canceroasă virulentă, care metastazează constant până ajunge să ne consume în întregime. Psihanalistul Henry Murray a inventat în acest sens termenul de „Complex Icar” pentru a descrie personalitatea grandioasă care se concentrează pe ambițiile de nestăpânit ale unei persoane și pe nevoia de a obține exces în toate. 

Morala poveștii este actuală și astăzi. Morala este simplă: în viață caută calea de mijloc și evită extremele, cu alte cuvinte…fii echilibrat! Această învățătură poate fi aplicată cu succes tuturor aspectelor vieții noastre: emoțional și spiritual, fizic și mental, financiar și social. Nu trebuie să fim prea lacomi și să ne dorim totul dar nici să ne fie prea frică și să evităm totul. Nu este indicat să fim extrem de mândri de noi, dar nici să ne desconsiderăm. Nu putem crede cu naivitate că suntem capabili să realizăm orice cu orice risc, dar nici că nu putem face nimic în viață. Este important să fim conștienți de emoțiile proprii pe măsură ce ne trăim viața și să ne asigurăm că nu cădem pradă niciuneia dintre ele. Zborul lui Icar ar putea fi văzut sub lumina echilibrului și a moderației, un compromis între prea mult și prea puțin care ne poate conduce către echilibru.

Icar a fost un personaj minor din mitologia greacă, renumit pentru că nu a supraviețuit tranziției de la copilărie la bărbăție. Simbolurile reprezintă înțelepciunea și adevărul intuitiv profund, sunt  expresii ale fricilor umane și ale naturii noastre primordiale. Simbolurile pun în cuvinte tot ceea ce este greu de înțeles prin rațiune.

Pentru a învăța cum să folosim puterea și să nu devină o unealtă distructivă pentru noi înșine sau pentru alții, trebuie să posedăm capacitatea și resursele necesare de a canaliza și de a conține puterea. În mit, Dedal i-a oferit încurajare fiului său, dar și-a limitat sfaturile la informații cognitive despre cum să-și folosească puterea, abilitatea de a zbura. Însă bărbații tineri au, de asemenea, nevoie de modelare, practică, protecție, izolare și o legătură emoțională cu mentorul. Au nevoie de un exemplu pe care să-l urmeze, sfaturile nu sunt de ajuns. În special în prima perioadă a vieții sale copilul învață imitând mediul familiei sale, nu ascultând sfaturile oferite de părinți. 

Cu toții ne-am născut din părinți imperfecți, care se scaldă în anumite iluzii preferate despre ei înșiși și despre descendența lor, iluzii care le susțineau stima de sine. Cu toții am ajuns să ne cunoaștem pe noi înșine prin participarea la iluziile părinților, care au devenit, într-un final, ale noastre. Ca și Icar, cu toții am îmbrăcat aripile lui Dedal. Subtilitățile implicării părinților în aceste iluzii sunt cele care influențează foarte mult natura “zborului”. Puterea fără limite sau conștiință devine abuzivă sau distructivă. Când un tânăr nu cunoaște o putere mai mare decât el însuși, el devine grandios și atotputernic. Dezvoltă iluzia că el este Dumnezeu în propria sa viață. Atunci când starea noastră de spirit rămâne necontrolată, începem treptat să pierdem simțul realității și uităm de riscurile potențiale asociate cu acțiunile pe care urmează să le facem. Credința grandioasă și supraestimarea capacităților personale permit energiei și iluziei fără sfârșit să ne conducă pe mai departe viața.

 

Dacă simți că viața ta este neliniștită, că nu ai devenit încă tu însuți și nu îți poți gestiona singur stările emoționale, sunt aici să te ajut. Experiența și educația mea îți pot fi de folos și ți le ofer cu plăcere! Sau poate ai nevoie de cineva care să te asculte cu atenție, să te poată analiza fără să te judece și să te însoțească cu Compasiune în călătoria auto-descoperirii tale, scrie-mi sau mă poți suna. Acesta este numărul meu: 0720.639.764

Cu multă sinceritate,

P.S. Dacă îți place ceea ce citești și consideri că acest articol ar putea ajuta, oferă și altcuiva posibilitatea de a afla despre el!

 

 

Referințe:

The myth of Icarus and Daedalus – Amy Adkins

adela_admin

Author adela_admin

More posts by adela_admin

Leave a Reply

17 − five =